Razboiul Sexului ✅

Cap.2- Dansul

                                                      

Mi-am făcut loc prin mulţimea de oameni şi m-am îndreptat spre acea tipă. Nu aveam de unde să ştiu dacă ea e sau nu Evyline, dar nu se întâmplă nimic dacă întrebăm.

 

- O întrebare, tu eşti Evyline? O întreb eu în timp ce mă pun în faţa ei.

 

- Tu trebuie să fi Connor, nu? Evyline, încântată, spune ea în timp ce-mi zâmbeşte.

 

- Eu sunt şi sunt la fel de încântat că şi tine, spune eu chicotind. Hai să mergem acasă.

 

I-am luat valizele şi i-am indicat ieşirea făcându-i semn cu capul să meargă ea prima. Trebuia să fac impresie bună dacă îmi doream să pot să mă joc puţin cu ea. I-am pus bagajele în portbagajul maşinii şi după ce s-a urcat am porni spre noua ei casă. De data aceasta drumul nu a durat atât de mult, ajungând chiar foarte repede acasă. Am deschis uşa apartamentului şi am închis-o în urma ei.

 

- Păi hai să îţi arăt camera ta, spun eu în timp ce o iau de mână.

 

- Okay.

 

Am văzut cum obrajii ei prind o uşoară culoare roşiatică, s-a ruşinat doar pentru că am luat-o de mână. Toată distracţia pe care o aveam deja planificată avea să fie mai interesată dacă nu e iniţiată în tainele amorului. I-am făcut semn să intre în prima cameră de pe hol şi m-am dus să-i aduc bagajele. După ce i le-am lăsat în cameră am lăsat-o să-şi despacheteze.

 

 

 

 Autor p.o. v:

 

Evyline stătea tolănită pe patul mare din noua ei camera. Îi era dor de mama sa chiar dacă nu trecuseră mai mult de 9 ore, se gândea că acum stă pe canapeaua din sufrageria lor micuţă şi plânge cum face de fiecare dată când îi simţea lipsa tatălui ei. Dar nu aceste e singurul gând al ei, se gândea că acum avea să înceapă o viaţă nouă, va putea să-şi urmeze visele şi poate chiar reuşea să se înţeleagă bine cu colegul ei de apartament. Un gând nou îi străbătu mintea când fata se gândise la colegul său de apartament, nu avusese mult timp la dispoziţie dar ştia că e frumos. Ochii lui albaştri se încadrau perfect în aspectul feţei, iar părul ciufulit şi puţin ridicat îl făcea să pară în acelaşi timp şi inocent dar şi bad boy. Avea să-l cunoască curând.

 

Tânăra îşi prinse părul colorat într-un coc dezordonat deasupra capului şi după ce se desculţă se apucă de despachetat.

 

 

 

 În camera alăturată Connor stătea sprijinit de uşă şi privea într-un punct fix. Se gândea atât de mult la faţă din cealaltă cameră încât gândurile sale cât şi sentimentele îi erau confuze. Îşi dorea atât de mult să-şi treacă mâna prin parul ei, să o ţină noaptea în braţe şi să o încălzească cu trupul lui, dar nu putea. Nu putea atâta timp cât îşi promisese să-şi bată joc de fete, după ce singura fată pentru care şi-ar fi dat şi viaţă îl făcuse de râs în faţa multor oameni. Îşi putea aminti cu uşurinţă ziua aceea, dar că de fiecare dată când îşi amintea un surâs amar îi scăpa printre buze. Cuprins de o ceată densă ce se crease în sufletul lui de când o văzu pe fata cu părul colorat, se îndrepta spre locul în care ţinea pozele cu fetele pe care le victimiza. Scoase o poză şi cu ajutorul unor cuie micuţe o fixă pe uşă, scoase mai apoi şi săgeţile care le aruncă fără milă spre chipul fetei, dacă o nimerea în mijlocul frunţii cu prima săgeată avea să fie următoarea victimă şi asta cât de repede posibil. Prima săgeată nimeri exact mijlocul frunţii şi tânărul văzând asta zâmbii satisfăcut. Aruncă celelalte săgeţi distrugând chipul inocent al fetei din poză.