Cap 26 - Cu liftul, mai mergem

18.6K 450 72
                                    

Obrajii mi se încălzesc şi roşesc în acelaşi timp. Mi-a mai spus " te iubesc" dar nu cu toţi omenii aceştia pe care nu-i cunosc de faţă.

- Te-ai roşit, îmi confirma Connor bănuială.

- Da, spun şi mă apropii de el luându-l în braţe să-mi ascund faţa.

- Mergem dacă vrei, mă anunţă.

Il strâng tare în braţe şi inspir parfumul familiar.

- Te iubesc, îi şoptesc la ureche pentru a doua oară în ultimele 10 minute.

 Mă uit în ochii lui. Sclipesc şi fericirea e extrem de evidentă în privirea lui. Să-l văd fericit mă face şi pe mine fericită.

Dacă mâine ar spune că nu mai e fericit alături de mine şi lipsa mea i-ar aduce fericirea aş fii dispusă să renunţ la fericirea mea pentru a lui.

Mereu m-am întrebat cum e să simţi că iubeşti cu adevărat, cred că acum am aflat. Cred că asta înseamnă iubire adevărată, să fii dispus să-ţi sacrifici fericirea pentru persoana iubită. Să-ţi fie dor de ea chiar şi după ce pleacă de lângă tine de câteva secunde. Să-i simţi lipsa chiar şi când merge noaptea la baie. Să-ţi simţi sufletul gol, pustiu, rece ca gheaţă atunci când nu vorbeşti cu el câteva ore. Asta e iubirea adevărată şi mă bucur că am cunoscut-o alături de el.

- La ce te gândeşti puiule? Mă întreabă mângâindu-mă pe păr.

- La cât de fericită sunt, răspund privind în jurul meu pierdută.

- Eşti, adică eşti, nu? Întreabă agintându-se.

Chicotesc uşor şi îi acopăr buzele cu ale mele. Îl sărut uşor apăsat şi îmi bag mâinile în părul său. Îl trag mai aproape de mine şi-mi strecor limba în gura lui. Asta e cam printre singurele daţi în care iau iniţiativa, dar asta am simţit acum plus dacă nu făceam asta continuă să se agite ca peştele pe uscat. Îşi pune mâinile pe talia mea şi ne lipim trupurile unul de altul unindu-le. Suntem două fiinţe, două persoane, două corpuri cu o singură inima şi un singur suflet şi sper că aşa să rămânem.

Ne dezlipim din sărut când stomacul meu îmi cânta serenade în semn de prostesc. Îl cert pentru că a stricat momentul romantic şi zâmbesc când blondul începe să râdă. Râsul său puternic reuşeşte să atragă câteva priviri curioase. Deja numai rezist să văd oamenii întorcându-se pe strada să se uite la noi. Asta trebuie să înceteze.

Deschid gura să spun ceva când stomacul meu schimba ritmul făcând protestul mult mai zgomotos. Blondul îşi strânge burtă cu braţele şi se aşează în fund pe strada continuând să râdă.

Ce nu înţeleg ce e aşa amuzant până la urmă? Mă întreb când un nou sunet de protest se aude. Dacă stau să mă gândesc chiar e amuzant, stomacul meu face că răgetul unui urs cu o voce piţigăiată.

- Hai să mergem să mănânc, îl rog chicotind.

- Nu, stomacul tău face un "beat box" bun, mă tachinează prăpădindu-se de râs.

- Să vezi ce beat box îţi dau eu tine, numai să tai partea de "beat" din cuvânt, mârâi bătând din picior.

Razboiul Sexului ✅Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum