Cap 7 - O noua schimbare

28.5K 620 161
                                    

Evyline:

M-am îndepãrtat de Connor fãrã sã privesc în urmã. Nu mã aşteptam sã-mi spunã nu ştiu ce vorbe dulci, dar ar fi putut sã nu vorbeascã mãcar aşa sec. La ieşirea din aeroport mã aştepta Dave sprijinit de maşină. M-am urcat în maşina fãrã sã spun nimic, el urmându-mi gestul. Am aşteptat sã plece înainte sã pun una dintre multele întrebãrii ce îmi treceau prin minte.

- Dave, de ce e Connor aşa? Întreb încet.

- Aşa cum? Îmi replicã fãrã sã mã priveascã.

- Aşa greu de înteles, spun şi scap un oftat.

- Uite Lin, aşa e el. Nu pot sã-ti spun secretele lui. Odatã şi odatã o sã afli de una singurã, spune şi pentru prima dată de când am urcat în maşina mã priveşte.

- Bine, spun şi îmi dau ochi peste cap. şi serios Lin? Continui dupã o scurtã pauzã.

- Haide Evyline e prea lung, spune şi chicoteşte.

- De ce nu îmi spui Ivy, ca şi Connor?

- Doar el îţi spune aşa, pentru mine şi pentru restul eşti ori Lin ori Evyline, îmi replicã pe un ton dur.

- Bine, i-am rãspuns repede.

Întregul drum pânã acasã l-am parcurs în linişte dupã mica noastrã conversaţie. Mi-am luat rãmas bun de la Dave înainte de a intra pe uşă blocului. Am preferat sã urc pe scãrii decât sã suport melodia din lift. Cu toate cã aveam un gol mare în stomac nu îmi e foame. Odatã ajunsã în apartament am încuiat uşa în urma mea. Am traversat holul pânã la camera mea. Am scãpat de hainele de pe mine şi cu toate cã nu mã simţeam comod fãrã tricoul meu larg, mi-am luat un tricou negru şi o pereche de pantalonii scurţi de aceeaşi culoare. Nu vroiam ca de dimineatã sã am o patã drăguţă pe cearceaf. M-am pus în pat şi mi-a fixat privirea pe tavan.

Sunt singurã, într-adevăr singurã. Singura într-un apartament mare.şi mai bine singurã într-un oraş mare. Ar trebui sã mai socializez, sã-mi fac prieteni. Nici mãcar cu fetele din grupul lui Connor nu am mai vorbit. Oh, oare Connor a ajuns bine?.

Şi atunci mi s-a aprins beculetul. Sunt singura în apartamentul lui Connor. Pot sã-i umblu prin camerã. Aşa aş putea afla ce e cu gãurile din uşă.

M-am ridicat sfioasa din pat şi am înaintat spre bucãtãrie unde mi-am fãcut o ciocolatã caldã. Mi-am croit drum spre camera lui Connor asemeni unei feline ce îşi urmăreşte prada. Am ajuns în faţa uşii şi am apãsat clanţa, dar nu s-a deschis. Apoi mi-a sãrit în ochi butonul roşu de sub clanţa. L-am rãsucit de douã ori şi am mai încercat odatã clanţa, iar spre norocul meu de data aceasta s-a deschis. Am intrat şi mi-am lãsat cana pe marginea biroului. Am privit în jur putin paranoicã. Ştiu bine cã nu e bine ceea ce fac, dar chiar vreau sã aflu mai multe despre el şi sã aştept pânã când îmi va spune el nu mã prea ajutã. M-am aşezat pe pat pufnind uşor. Nimic nu pare iesit din comun, niciun album foto nici mãcar o fotografie undeva aruncatã prin camerã. Cum se poate cã omul ãsta sã nu aibã amintiri. M-am lãsat pe spate şi am închis ochi. la ce mã aşteptam sã intru în camera lui şi fiecare rãspuns la fiecare întrebare legatã de el sã-mi sarã în fatã. Sunt pateticã şi încep sã cred cã " Patetic" mã defineşte în tot ceea ce fac. Am un presupus iubit iar eu stau sã caut rãspunsuri imposibile în camera colegului de apartament. Poate m-am înşelat, poate nu e nimic în neregulã cu el, poate doar e mai complicat ca restul.

Razboiul Sexului ✅Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum