Priviri. (Pauză)

14. Priviri mânioase.

Și eu aveam mare nevoie de el. Aveam nevoie să îi simt respirația aproape de mine, să îmi dea fiori. Dar am plecat. Eram copleșită. Tocmai îmi dăduse de înțeles că nu sunt nimic pentru el, deși el însemna tot mai mult pe zi ce trece. În drum spre casă, mii de gânduri și de întrebări începuseră să mă tulbure. De ce mie mi-a povestit despre Louis? Dar Louis știa de toate aventurile lui, și de aceea a venit să mă avertizeze? Oare de ce el a renunțat la dragostea lui Harry dacă se iubeau atât de mult? Nici nu îmi dădusem seama când am ajuns în fața apartamentului, și nici când am răsucit cheia în ușă, dar eram acasă. Singură, din nou, dar acasă. Fusesem atât de preocupată de Harry, încât am uitat de mine însămi. Îmi lipsea Ed. Îmi lipseau îmbrățișările lui. Nu te-am uitat, Edward. N-am reușit încă. Dar am început să uit cum arăți, și nu vreau asta. Da, mai am pozele cu noi. Dar ele nu-mi vorbesc, și nici nu îmi zâmbesc de dimineață. Nu zâmbeai niciodată în fotografii, îți amintești? Spuneai că vrei să pari misterios, dar erai doar un cățeluș încruntat. Mă simțeam protejată lângă tine, și acum uită-te la mine. Sunt vulnerabilă. Sunt slabă. 

Am adormit.

***

-Hei, Mad! Cum ești azi? L-am văzut pe Liam făcându-mi cu mâna ca un copil bucuros când își revede tovarășii de joacă. Zâmbetul lui îmi însesină puțin ziua.

-Bună, Liam! Se pare că cineva s-a trezit binedispus astăzi, am încercat să par prietenoasă cât aranjam niște pahare din ziua precedentă.

-De fapt, te-am văzut venind, și...își plecă privirea, încercând să-și ascundă obrajii înroșiți. L-am lovit ușor peste umăr, sperând să pot schimba subiectul.

-Se anunță o zi aglomerată. Ai ceva succes cu afacerea asta.

-Merge destul de bine, încuviință el în timp ce se retrăgea timid.

Dintr-un anumit motiv necunoscut, mi-am amintit de zilele petrecute în închisoare, de zilele în care m-aș fi dat cu capul de pereți până aș fi murit, doar ca să pot scăpa. Infernul. Iadul pe pământ. Mai ales că plăteam pentru nimic. Paharele pe care le țineam în mână se făcură țăndări în jurul meu.

-Doamne! Ce aeriană sunt! m-am aplecat imediat, încercând să strâng cât mai repede mizeria făcută.

-Lasă-mă să te ajut!

-Nu-i nevoie. Mă descurc. Mulțumesc! Oh, hei, Louis! Ce faci aici din nou? Se așeză în postura piticului, adunând și el cioburile ce se răspândiseră în jurul meu. 

-Ai vorbit cu Harold?

-Da, am vorbit....

-Nu ți-a povestit despre mine, așa-i?

-Păi, de fapt, chiar a făcut-o.

-Serios? Nu mă așteptam la asta. Chipul îi luă o expresie neutră.

-Louis, tu ...ești fericit acum? am întrebat uşor, aproape în şoaptă.

Cred că nu se aștepta nici la asta.

-Da. Sunt.

-Mai fericit decât atunci când erai cu...Harry! Harry, așteaptă!

Ochii-mi l-au zărit pe creț îndepărtându-se furios la vederea lui Louis. Privirea îi înota într-o mânie omogenizată cu tristețe. Am alergat cât am putut de repede spre el. Din privirea lui mi-am dat seama că nu-l mai văzuse de mult timp pe Louis, și că prezenţa lui îl tulbură.

-Harry, întoarce-te! Trebuie să vorbești cu el! am strigat imediat ce am început să mă apropii de el.

-Nu am ce-i spune. Dar tu du-te la el și ascultă-i în continuare avertismentele! începu să strige furios, gesticulând cu degetul arătător către mine.

-Harold, chiar ar trebui să vorbim, omule! Vocea caldă a lui Louis îmi răsună în urechi.

-Ăh,eu... mai bine vă las singuri. Vă puteți așeza la masa din colț. E singura liberă.

*** 

Harry's P.O.V. 

Privirea lui Louis mă derută în totalitate. De mult n-o mai întâlnisem. Stătea acolo, chiar în fața mea, într-o liniște mormântală. Ce-i puteam spune? Că aproape m-a omorât când a plecat? Că în timp ce el se bucura de viață, eu o distrugeam pe-a altora?

-Las-o în pace pe Maddy, omule! Nu merită să treacă prin ce-au trecut cele dinaintea ei. Niciuna nu merita.

-Tu chiar crezi că mai ai vreun drept să-mi spui ce să fac și ce nu? am început să strig puternic, observând că multe priviri din restaurant erau ațintite asupra mea.

-Harold, nu ți-am vrut niciodată răul. Vocea lui era așa caldă, așa sfioasă...

-Și totuși mi l-ai făcut.

-Oh, Doamne! Tu încă n-ai trecut peste?

-Încetează să mai crezi că lumea se învârte în jurul tău, Louis! Nu ai fost așa important pentru mine.

-Te-ai schimbat, Harold. Mult prea mult. Nu mai ești persoana de care m-am...îndrăgostit odată. Îmi pare rău. Pentru tine și pentru cele care vor mai intra în viața ta.  

A plecat. S-a ridicat și a plecat. Acum mă lași din nou, Louis. Tot ce văd este spatele tău, îndepărtându-se tot mai mult de mine. Nu-ți mai pot priviri ochii, Louis. Nu mă mai pot pierde în ei. Tu știi cât de mult îi iubeam. Nu-ți mai pot simți brațele aducându-mă mai aproape de tine în zilele ploioase. Acum îmi văd patul jumătate gol, nu jumătate plin. Și totul mă distruge. Mi-ai spus că n-o să pleci niciodată. Obișnuiai să mi-o spui în fiecare dimineață cu vocea aceea somnoroasă și ochii întredeschiși. Sper că îți mai amintești. O mai faci, Louis? Te mai gândești la asta? Cum a rămas cu promisiunile acelea eterne? Crezi că sunt un nenorocit acum ,dar înăuntru, sunt vulnerabil. Da, am avut toate acele fete. Da, le-am distrus viețile. Dar sunt hoațe, Louis! Eleanor mi te-a furat din brațe și ele sunt toate la fel. Trebuia să le fac să plătească și să mă fac pe mine însumi să mă simt mai bine. N-am niciun regret, știi? Asta a devenit o parte monotonă din viața mea de când cea mai importantă - tu - s-a făcut nevăzută. Nu te mai vreau înapoi. Am trecut peste. Mi-a luat mult, dar am făcut-o într-un sfârșit. Am avut gânduri suicidale, Louis. Cât timp tu erai cu ea, eu eram în întuneric. Am stat acolo atât de mult, încât m-am contopit cu el. Nu mai sunt același Harry, așa cum ai observat și tu. Nu știi că totul e din cauza ta, așa-i? Dar e okay, cred. M-am obișnuit să fiu singur, m-am obișnuit cu durerea. E destul de mișto, știi? Am fost cu altă fată la fiecare două zile. Niciuna nu mi-a dat fluturi așa cum atingerea ta o făcea. Mai știi că tatuajul de pe abdomen l-am făcut datorită a ceea ce simțeam pentru tine? Desigur că nu. Niciuna nu avea zâmbetul tău. Niciuna nu era tu, Louis. Dar n-o să mă vezi în halul ăsta. Încep să te uit, știi? Corpul meu nu mai tremură când te simte împrejur. M-ai dezamăgit, Louis. Ai fost slab ca dracu'. Am fi putut avea totul ,pentru numele lui Dumnezeu! Am trecut peste zilele în care țineam cuțitul deasupra încheieturii mele, întrebându-mă dacă ar trebui s-o fac sau nu, plângând până ieșea inima din mine, singur, în baie. Nu ți-a păsat că m-ai rănit. Ai făcut-o? Ești egoist, Louis. Ai vrut să fii fericit dar stai vreodată cu fața în pernă să te gândești la crețul care îți știe toate temerile, toate visele, care îl știe pe adevăratul tu? Nu. Nici eu nu m-aș gândi. N-o să uit niciodată ce-ai făcut. M-ai distrus. Eu o să-i distrug pe toți ceilalți.

Maddy.

Maddy știe prea multe.