Priviri. (Pauză)

15. Priviri nestăpânite.

Maddy's P.O.V.

L-am văzut ieri pe Harry cum a rămas prins în gânduri preț de minute bune după ce Louis s-a îndepărtat. Mi-a aruncat o privire de parcă m-ar urî la culme iar pumnul pe care îl dădu în masă înainte să plece mă cutremură. Părul îi flutura în timp ce a izbit ușa restaurantului, lăsând în urmă un sunet iritant. Ce-i făcusem eu, pentru numele lui Dumnezeu?

Era sâmbătă, deci aveam zi liberă, câteva ore să stau singură în casă, probabil. Chiar mă întrebam cine îmi ține locul la lucru. Liam? Săracul. Mi-l și imaginam dezorientat, încercând să se descurce cu toate. Poate ar fi trebuit să ne înțelegem să îmi lase liber doar duminica.

Purtam doar un maieu alb, prin care se evidenția ușor sutienul rozaliu, de aceeași nuanță cu pantalonii - n-aveam să ies din cameră, oricum. Televizorul se auzea încet, pe fundal, pentru că nu era nimic care să-mi capteze atenția aşa că am am deschis cartea ce stătea abandonată pe noptieră de câteva zile.

Ciocănituri puternice în ușă îmi făcură timpanul să tresară. Aveam impresia că bucata dreptunghiulară de lemn maroniu avea să cedeze sub puterea pumnului de-afară.

-Hope! Deschide-mi odată! Vocea lui Harry era furioasă și mult mai groasă decât de obicei.

Pielea mi se ridică instantaneu, de parcă mă aflam în mijlocul unui iceberg sau așa ceva. Am fugit repede spre ușă, în speranța că nu i s-a întâmplat nimic rău. N-aș fi suportat. Ochii-i se transformară din verzi în roșii, cu cearcăne colorate în lila exact dedesubtul lor și puteam să pariez că nu dormise toată noaptea. Respira greu, ridicându-și cutia toracică fără putere, la fiecare cinci secunde. Își propti ambele palme pe umerii mei, lipindu-mă de perete, în timp ce închise ușa cu piciorul.

-Harry, ce naiba faci? am reușit să îngân confuză, fără să știu ce altceva ar trebui să spun. Se uita direct în ochii mei, parcă încercând să mă înghețe printr-o vrajă nespusă.

-Vrei să plec? Privirea îi era plină de...răutate, cred. O simțeam plutind în aer. Vrei să-l asculți pe Louis, Hope? Îmi prinse talia cu o mână în timp ce pe cealaltă o păstra pe gâtul meu, de parcă ar fi încervat să mă sufoce. Își lipi buzele de ale mele într-un mod agresiv, prinzându-mi fața cu ambele mâini. Limba sa îmi făcea buzele să tremure ușor. Observase, puteam să jur, mai ales că rânjetul ăla nenorocit nu ezită să apară. Dacă n-ar fi fost așa de multă tensiune în jur, asta ar fi putut fi ...plăcut. Ce? N-am gândit asta. Nu.

-Oprește-mă! Haide! a îngânat în timp ce coborî cu săruturile pe partea stângă a gâtului. Nu zona aceea! Nu acolo! Bătăile inimii au luat-o razna și-mi simțeam hormonii cum se răzvrătesc. Înghețasem. Aș fi vrut să reușesc să fac ceva, sau măcar să spun, dar eram neputincioasă în fața mișcărilor lui rapide și însetate.

Relația mea cu Edward n-a fost niciodată așa...sălbatică. El era drăgăstos și adoram să mă simt cuibăresc în brațele lui, să mă simt în siguranță. Dar atât. Adică, nu eram căsătoriți, Doamne! Dar ceea ce mă făcea Harry să simt era diferit, îmi arăta acea parte din mine de care n-am știut că există. Acea parte care n-ar fi acceptat să fie în preajma unui tip ca el sau să îl lase să intre în apartament după ce a încercat să mă violeze. Acea eu care se simțea în paradis doar când îi întâlnea privirea. Fiecare atingere a lui mă făcea să descopăr o Maddy diferită, una care s-ar putea lăsa în voia dorinței inimii, și nu a creierului. Maddy pe care eu o știu n-ar fi făcut asta niciodată.

-Fă-mă să încetez! se auzi vocea lui Harry în timp ce pătrunse cu mâna stângă pe sub materialul alb ce-mi acoperea partea de sus a trupului, strângându-mi talia. Îmi prinse buza inferioară între dinți, apăsând ușor cu maxilarul peste ea. Dacă trebuie să simt o durere pentru tot restul vieții, putea să fie asta? I-am prins buclele ciocolatii în pumni și vedeam cum ieșeau printre degetele mele tremurânde. Nu știam ce făceam, dar n-aveam să mă opresc.