Priviri. (Pauză)

20. Priviri ofilite.

Zayn, îmi spunea mintea. Am mai aruncat o privire în oglindă pentru a-mi verifica înfăţişarea, apoi m-am îndreptat către uşă, deschizând-o larg. Unde-i Zayn? În prag, pe covorașul de la intrare, era doar o fetiţă de vreo 5 ani, cu părul ciocolatiu până la talie şi nişte ochi verzi care te hipnotizau. Era atât, atât de frumoasă. De inocentă. Cine era? M-am lăsat pe genunchi pentru a ajunge la aceeaşi înălţime şi începu să-mi zâmbească. Ori era imaginaţia mea, ori gropiţele din obrajii ei erau identice cu cele ale lui.  

-Cum te cheamă? am reușit să-i spun, întorcându-i zâmbetul.

-Rosie. Vocea îi era așa subțire.

Mi-a întins mâna dreaptă în care ţinea strâns un trandafir uscat, ce căpătase o culoare închisă şi un mic bileţel. Îmi zâmbi cald, ca un înger - era un înger? - apoi o luă la fugă pe hol, fredonând un cântecel ritmat. Plecase.

Trandafirul era intact iar petalele încă fine nu păreau a se desprinde. Tulpina neagră şi seacă se întărise. Simt că ameţesc. Am deschis biletul imediat ce am lăsat floarea moartă pe pat, asigurându-mă că n-o voi distruge cât timp îmi aminteam să respir.

Am păstrat trandafirul acesta încă din ziua în care m-am mutat vis-a vis. Nu știu dacă îți place; e ofilit și negru. Dar păstrează-l! Păstrează-l în siguranţă!

     Harry Xx

Deci n-a plecat? Trebuie să fie încă în preajmă şi ultimul lucru pe care îl vreau acum este să îi întâlnesc privirea. Cum îmi poţi face asta iar, Harry? Am crezut că jocurile tale s-au sfârşit, pentru numele lui Dumnezeu! N-ai plecat? De ce naiba n-ai plecat? Habar n-am unde-ai găsit trandafirul ăla, dar cu siguranţă ce-ai scris în bilet e o minciună. Fiecare cuvânt al tău e o minciună şi ghici ce! Nu mai cred niciuna. Nu te pot uita dacă tu tot continui să faci...ei bine, nu ştiu ce faci, dar nu te pot uita, deşi eşti un mizerabil. Ştiu ce vrei de la mine. Ştiu că vei pleca după ce vei obţine ceea ce îţi doreşti. Doar că nu o să îţi las satisfacţia asta, Styles. Îmi e frică. Îmi e frică că vei apărea la uşa mea şi îmi voi înfăşura mâinile în jurul gâtului tău, şi nu ca să te sufoc...Îmi este frică de persoana slabă în care mă transform când sunt lângă tine.

Până la urmă, de ce trebuie să ne îndrăgostim? Și mai ales, de o persoana nepotrivită? În final, toți sfârșim singuri. Nu vine nimeni cu noi în mormânt. Dovada că nimic nu e pentru totdeauna. Care e rostul?

Soneria. Iar.

Am lăsat biletul pe pat, lângă floarea firavă la care am mai aruncat încă o privire cât timp am încercat să-mi reglez respirația, pentru a nu lăsa loc de semne de întrebare.

-Ești mult mai frumoasă când nu ești beată. Vocea sarcastică a lui Zayn mă făcu să zâmbesc imediat. El nu e ca Harry. El e drăguț și vrea să fie alături de mine. De ce îl compar pe el cu Harry? Trebuie să mi-l alung din minte dacă nu vreau o seară ruinată așa că subconștientul meu mai bine ar dispărea. Trebuie să uit de el. Măcar în seara asta.

-Ești mult mai frumos când nu minți, i-am spus râzând cât timp am încuiat ușa apartamentului. Ochelarii lui negri îmi aminteau inevitabil de...Styles. Iar. Părul i se îndrepta în sus, aranjat la perfecție iar jacheta neagră îi contura brațele puternice. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns să mă holbez, deși el încă privea în pământ, cu un rânjet pe față. Am fost prinsă în flagrant. Fir-ar! 

O luă înainte, îndreptându-se cătra ușa unei mașini gigantice, pe care o deschise special pentru mine. Se aplecă puțin, făcându-mi semn cu mâna stângă, în timp ce palma dreaptă îi era încă pe mâner, ca un servitor ce îndeplinea dorințele reginei. I-am continuat jocul, mulțumindu-i.