. Liana pare o adolescentă normală la prima vedere, însă nu este deloc aşa. Mutarea în Oraşul Nou- Sanzhi- îi aduce schimbări radicale. Viaţa ei liniştită se schimbă o dată ce-l reîntâlneşte.
Mici pasaje din trecut îi tulbură visele. P...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~ ~ ~
Mă plimb pe un hol imens şi întunecat, iar in jurul meu este doar linişte. Câteva lumânări, aşezate pe suporturi de fier prinse în perete, mă ajută să păşesc pe covorul intins pe podeaua veche. Înghit în sec şi simt cum prin pereţi mă privesc alte persoane. Grăbesc pasul până când zăresc o lumină la capătul holului. Alerg spre aceasta, iar când trec dincolo, imaginea se schimbă. În faţa mea se află o grădină plină de viaţă. Copaci înverziți, trandafiri care zâmbesc timid, flori colorate care completează perfect tabloul sublim şi multe altele. Privesc fascinată priveliştea. Îmi las ochii să se plimbe printre culori, până când zăresc câteva scaune aşezate la umbra unui stejar. Mă apropii fără teama, apoi mă aşez pe un scaun. În scurt timp se face auzită o voce de nicăieri.
?: Liana, de când nu te-am mai văzut...
Mă ridic rapid de pe scaun şi privesc în jur, apoi mă întorc cu faţa la stejar. Sursa vocii este de acolo, însă nu observ nici o persoană. Analizez fiecare ramură şi încerc să găsesc printre funze o siluetă de om.
?: A trecut ceva timp de când nu ţi-am mai văzut fățuca adorabilă.
Mă dau un pas în spate privind uimită. Vocea vine din stejar. Îmi aduc mâinile la piept şi adopt o privire gânditoare, apoi îmi scutur capul.
Eu: Ok... Am înebunit.
?: Câteodată eşti aşa naivă.
În scurt timp, liniştea pune stăpânire pe natură. Privesc în jur, dar totul se află într-un somn adânc. Tot ce acum câteva minute era vesel şi plin de viaţă, a murit într-o fracţiune de secundă. Mă apropi de stejar şi îl privesc lung.
?: Nu înţelegi, aşa-i?
Eu: Nu chiar.
?: Of, of. Copilo, îţi mai aminteşti aceste cuvinte: " Destinul e scris pe fruntea fiecăruia dintre noi de la bun început. Tu trebuie doar să-ţi dai seama ce scrie pe a ta!"?
Adopt o stare gânditoare, mutându-mi greutatea corpului de pe un picior pe altul. Cuvintele îmi sunt foarte cunoscute, însă nu pot să-mi amintesc cine le-a spus. Îmi închid ochii, lăsând frâu liber gândurilor, iar ovoce mai răguşită îmi răsună în minte: "Copilă, tu trebuie să-ţi recâştigi încrederea în tine. Tu şi Travis îmi sunteţi cei mai dragi ne....". Mă trezesc brusc din acele gânduri profunde şi privesc în diferite direcţii.
?: Ce cauţi?
Eu: Încă nu ştiu pe cine caut. Dar dacă îl găsesc te anunţ.
?: Crezi că o să găseşti ceea ce cauţi fără să ştii ce cauţi de fapt?
