. Liana pare o adolescentă normală la prima vedere, însă nu este deloc aşa. Mutarea în Oraşul Nou- Sanzhi- îi aduce schimbări radicale. Viaţa ei liniştită se schimbă o dată ce-l reîntâlneşte.
Mici pasaje din trecut îi tulbură visele. P...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ajunşi unul în faţa celuilalt, ne privim fix, iar mâna începe să mi se mişte singură, întinzându-se spre gâtul lui. Ast rămâne calm şi îmi prinde palma uşor, strecurându-și apoi degetele printre ale mele. Îmi măresc ochii şi îl privesc confuză. Mâna sa caldă o strânge pe a mea făcându-mă să înţeleg mai bine mesajul: "Nu plec". Face un pas şi miceşte distanţa dintre noi. Îmi muşc buza şi îi privesc pieptul, neputând să-mi ridic privirea spre faţa sa.
Eu: Ast, te rog... încetează.
Ast: N-am de gând să fac asta.
Eu: Am să te rănesc dacă mai stai aici.
Ast: Nu o să mă răneşti mai mult decât am făcut-o eu.
Îmi strânge cu grijă mâna, lăsând liniştea să domine camera. Privesc cum pieptul său urcă şi coboară lent datorită respiraţiei, apoi îmi închid strâns ochii dorindu-mi ca totul să fie un vis. Însă dorinţa nu îmi este ascultată. Când îmi redeschid ochii dau de tricoul său alb.
Eu: Ast... *tuşesc brusc*
Ast: Eşti bine? Te doare ceva?
Îmi iau mâna de la gură şi o privesc, apoi tresar când ochii dau de culoarea roşie a sângelui şi încep să tremur. Ast îmi prinde mâna şi o analizează, strângând din dinţi.
Ast: Rezistă... Nu-l lăsa să te conducă.
Cuvintele sale se aud cu ecou şi picioarele mă lasă brusc, însă Ast mă prinde înainte de a pica pe podea. Îmi plimb ochii prin cameră, totul devenind din ce în ce mai în ceaţă. Într-un final dau de ochii băiatului. La fel de negri, la fel de pătrunzători, la fel de trişti. Însă ceva e diferit. Privirea sa este ciudată, fiind combinată cu teamă şi furie. Pleoapele mi se închid brusc, iar totul devine negru. Orice simţ îmi dispare şi pare că plutezc în aer.
Reuşesc să-mi deschid ochii dând peste imagini neclare, apoi clipesc des iar totul devine clar. Ast stă în faţa mea, având în braţe corpul meu. Tresar, iar respiraţia mi se opreşte în gât şi privesc stupefiată imaginea din faţa ochilor mei. Îmi plimb privirea în jur şi observ că sunt într-un colţ al bucătăriei, având picioarele prinse în podea cu ceva negru precum o mâzgă. Îmi muşc puternic buza, neînţelegând ceea ce se întâmplă.
Ast *strânge din dinţi *: Eligor!
Vocea sa răsună în toată încăperea cu ecou, apoi liniştea se strecoară cu teamă. Îmi mut privirea spre picioarele mele şi simt cum genunchii mă lasă iar. Cad pe podea având un gol imens în stomac ciudat. Îmi pierd respiraţia pentru câteva secunde, iar când revine iau guri mari de aer. Îmi ridic privirea şi îmi măresc ochii uimită. Corpul meu stă în picioare exact în faţa lui Ast, însă băiatul rămâne în genunchi, având mâinile pe lângă corp, şi priveşte spre trupul meu.
