. Liana pare o adolescentă normală la prima vedere, însă nu este deloc aşa. Mutarea în Oraşul Nou- Sanzhi- îi aduce schimbări radicale. Viaţa ei liniştită se schimbă o dată ce-l reîntâlneşte.
Mici pasaje din trecut îi tulbură visele. P...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aerul e greu de respirat, iar ceaţa groasă prin care trecem nu pare una normală. Îmi întind mâna spre Ast, acesta făcând la fel. Când degetele noastre sunt pe punctul de a se atinge, ajungem în apa unui râu. Aceasta este foarte rece şi murdară. Încep să mă zbat, neştiind să înot.
Eu: Ast, ajut--
Apa mă înghite fără a apuca să-mi termin propoziţia şi continui să mă zbat în timp ce privesc cum mă depărtez de suprafaţă. Cobor din ce în ce mai mult iar privirea mi se înceţoşează, devenind neagră. Înghiţită de apă.
~Ast povesteşte~
Îmi şterg apa de pe faţă şi mă uit după Liana. În scurt timp îi aud vocea şi mă întorc spre sursă, însă nu este nimic.
Ast: No, no, no! Liana, nu!
Mă scufund grăbit în apă şi încep s-o caut, deşi vederea îmi e îngreunată datorită murdăriei. Gândurile că aş putea eşua nu-mi dau pace. Nu vreau să o pierd iar. Când credeam că n-o s-o mai găsesc, o zăresc aproape de fund. Înot rapid şi o aduc la suprafaţă. Iau guri mari de aer, apoi îi verific respiraţia.
Ast: Trezeşte-te! Te rog!
Constat rapid că are o respiraţie uşoară, aproape inexistentă. O prind mai bine în braţe, încercând să nu o mai pierd. Privesc înainte şi observ că apa ne duce către o cascadă. Îmi măresc ochii surprins şi încerc să înot în sensul opus curenţilor.
Ast: Oh, God, really? Cred că glumeşti!
Privesc îngrijorat cascada de care ne apropiem din ce în ce mai mult, apoi oftez şi îmi plimb privirea în jur, observând că nu sunt atât de departe de mal. Încep să înot spre bucata de pământ, curenţii îngreunându-mi munca. Într-un final ajung la mal şi o pun cu grijă pe fată pe nisip. Respiraţia îmi este neregulată, însă sunt atent la mişcările fetei. Respiră uşor şi pare că îşi revine. Expir uşurat şi mă aşez lângă ea, privind râul.
Ast: Îşi revine repede.
Îmi las capul în jos şi privesc nisipul ce începe să se ude. Picăturile de apă din păr se scurg încet, căzând pe nisipul fin. Respiraţia îmi devine normală şi simt cum se lasă puţin frigul. Încep să caut broşa primită de la directoarea Lauren, dar n-o mai aveam.
Ast: Perfect! Am pierdut-o în apă. Mai bine nici că se putea! Nici că mă mai întorc dupa ea!
Arunc nervos cu o piatră în apă, formând cercuri care se risipesc uşor. Mă ridic încet, căutând cu privirea un adăpost.Doar stânci, nisip şi apă. Nimic! Mă apropi de Liana şi o iau gentil în braţe, apoi încep să merg în susul râului sperând că voi gasi ceva. Atmosfera devine răcoroasă, iar din când în când mai bate vântul ce scoate un şuierat profund.
