Moștenitoarea Tronului: Înger sau Demon

~Capitolul 25-Când sunt cu tine~

Autoare: Hah! Şi acum să scriem după mult timp!
Ast: Ce-ai visat? Ţi-ai amintit de noi?
Autoare: Am promis că o să postez capitol nou... şi...
Ast: Aham. Acum câţi ani? În ce secol?
Ken: Haide, Ast! Nu fi aşa dur!
Autoare: Eu... am vrut să postez, dar idei...
Ast: Iar ne abureşti!
Autoare: FGM! Eu te-am creat eu te omor!
Ast: Uăi! Stai! NO! HELL NOO!! *sare pe geam*
Autoare: CARE MĂ MAI SUPĂRĂ!?
Toti: Scuze, şefa! *fug pe unde apucă*
Autoare: Aşa. Unde am rămas? *cute smile*

       Ast se întoarce de mine având un zâmbet de copil care abia ce şi-a primit jucăria dorită. Mă priveşte fix câteva secunde, apoi, cu o mişcare lentă, îşi desprinde buzele.

Ast: Ce ai spus? Nu te-am înţeles.

       Tresar şi îmi măresc ochii surprinsă. Faţa îmi devenine foarte roşie şi aproape uit cum să respir. Oare a auzit?

Ast: Serios acum... Ce ai zis?

       Se încruntă uşor confuz, aşteptând să îi răspund. Îl privesc surprinsă şi înghit în sec încercând să inventez ceva.

Eu: E-Este foarte frumoasă casa! Mi-am dat seama că este prima dată când vin aici.

       Ast îşi ridică o sprânceană, apoi oftează. Îmi zâmbeşte scurt şi se întoarce pentru a ajunge lângă ceilalţi.

Ast: Să zicem că te cred că ai spus asta.

       Îl urmez tăcută, ajungând în sufrageria imensă. Camera este albă şi înaltă, iar o masă de sticlă e aşezată în mijloc, fiind înconjurată de câteva fotolii negre. Mă aşez lângă Celina fără a spune ceva, iar Ast merge spre o altă cameră. Se întoarce la fel de repede precum a plecat, acum având în braţe două sticle de suc împreună cu câteva pahare.

Ast: Am uitat să vă întreb de care vreţi, aşa ca am adus Sprite şi... chestia asta ce pare a ceai şi nu ştiu ce caută la mine.

Cel: Merge şi asta.

Eu: Mi-e indiferent.

Ken: Te-aş pune să cumperi altceva, dar e prea frig afară.

Ast: Te duci şi-ţi cumperi! După ce că stai toată ziua la mine mai faci şi mofturi?

       Ken îşi dă ochii peste cap pentru a-l enerva mai tare pe Ast, iar Celina ia un pahar şi se serveşte singură. Pufnesc amuzată când cei doi băieţi duc o luptă din priviri, având ca premiu sticla de Sprite.

*În Lumea de Dincolo*

       Câteva flăcări mai curajoase luminează holul ce desparte celulele pline cu prizonieri nevinovaţi. Coridorul este lung şi foarte rece. Pânzele de păianjeni se pot zări uşor, fiind destul de multe. Mergând de-a lungul acestuia poţi vedea multe lucruri înfiorătoare. Nici sunetele ce brăzdează încăperea nu sunt prea plăcute. Parcurgând coridorul şi trecând prin ţipetele şi cererile de ajutor ale prizonierilor, ajungi în faţa unei uşi imense din fier. Aceasta ar semăna cu o altă celulă, dar nu este deloc aşa. Dincolo de această bucată de metal se află aşa zisa "Camera Morţii". Oricine intra în acea cameră nu scăpa viu. Era torturat până la moarte şi chiar şi după aceea. Dincolo de acea uşa, în mijlocul încăperii, se afla un scaun şi în jurul lui desenată o pentagramă roşie. Pare o cameră goala, dar dacă faci încă un pas poţi trece de acea iluzie. Camera este înconjurată de dulapuri cu tot felul de instrumente şi otrăvuri.
       Pe scaun este aşezat un băiat, imobilizat cu lanţuri şi înconjurat de sânge. Probabil sângele lui. Un bărbat, plin de sânge pe haine, se plimbă prin încăpere. Din când în când se mai "joacă" cu trupul băiatului, forţându-l să scoată ţipete de toată frumuseţea. Privind acea imagine te puteai întreba: De când este acolo şi cât va mai rezista?
       Văzând că băiatul abia mai respiră, bărbatul îi ridică bărbia cu un cuţit şi-l priveşte în ochi triumfător. Băiatul îl scuipă în faţă, ceea ce-l enervează pe bărbat şi aşa continuă o nouă serie de tortură...