. Liana pare o adolescentă normală la prima vedere, însă nu este deloc aşa. Mutarea în Oraşul Nou- Sanzhi- îi aduce schimbări radicale. Viaţa ei liniştită se schimbă o dată ce-l reîntâlneşte.
Mici pasaje din trecut îi tulbură visele. P...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
?: Eu sunt Emma, bunica ta.
Încremenesc şi privesc stupefiată la bătrână. Cum e posibil aşa ceva? Mă dau un pas înapoi, încă privind-o. Bătrâna îşi dă părul cărunt după uneche, apoi îşi mută privirea spre Ast. Mă gândesc la toate visele ciudate, la fiecare întâmplare, la trecut. Dar tot nu-mi pot aminti de ea. Îmi desprind buzele, însă nu-mi găsesc cuvintele potrivite pentru o nouă întrebare. Le închid la loc, muşcându-mi obrazul pe interior. Bătrână îl analizează pe băiat, apoi decide să vorbească.
Emma: Tu eşti fiul lui Asmodeus, nu?
Ast: Ar trebui să răspund?
Emma: Nu. Îmi ajunge doar să te privesc şi observ trăsăturile mamei tale Weiss.
Îmi plimb privirea când la femeie, când la Ast. Băiatul rămâne tăcut, privind undeva în gol de parcă ceea ce spusese bătrâna îi dădea de gândit. Brusc simt că ameţesc şi mă lipesc de peretele din spatele meu, atrăgând atenţia celor doi. Durerea ranilor se diminuase, însă tot mai exista. Îmi închid ochii şi mă las să alunec spre podea. Aud cum o pereche de paşi se apropie de mine şi îmi desprind pleoapele grele, dând peste Ast ce mă priveşte îngrijorat, aruncând câte o privire către răni. Bătrâna rămâne pe loc, privindu-mă cu o expresie îngrijorată.
Emma: Spre deosebire de alţi demoni, tu ai o vindecare mai lentă şi depinde de starea ta cât de lentă va fi.
Clipesc de câteva ori consecutiv, analizând vorbele bătrânei. Inspir adânc, apoi oftez lung. Ast rămâne pe vine lângă mine, privindu-mă atent.
Eu: Cum... Cum de ai ajuns aici? Cum de toţi se tem de tine? De ce mă numesc pe mine Prinţesa Iadului?
Emma: Atât de multe întrebări la care găsesc doar un răspuns... *face o pauză în care ezită să mai vorbească* poate din vina bunicului tău.
Eu: C-Cum adică?
Emma: Este o poveste lungă. Ai destul curaj ca s-o asculţi?
Eu: Te rog, povesteşte-mi!
Îmi ridic privirea spre Ast, acesta deja având-o pe a sa pe mine. Îmi întorc capul brusc simţind cum faţa începe să-mi ardă. Băiatul se aşează cât mai comod pe podeaua tare, fiind aproape de mine. Bătrâna ne priveşte zâmbind, apoi se pregăteşte să vorbească.
Emma: Am să vă arăt povestea trecutului meu.
Când femeia îşi termină cuvintele, o lumină puternică îşi face apariţia. Clipesc des, observând imaginea schimbată. Ast mă priveste surprins, apoi îşi mută atentia spre satul ce se află sub noi. Îmi măresc ochii surprinsă, bătrână scoţând un surâs scurt. După câteva clipe de acomodare se aude şi vocea femeii precum un povestitor la o piesă de teatru.
