. Liana pare o adolescentă normală la prima vedere, însă nu este deloc aşa. Mutarea în Oraşul Nou- Sanzhi- îi aduce schimbări radicale. Viaţa ei liniştită se schimbă o dată ce-l reîntâlneşte.
Mici pasaje din trecut îi tulbură visele. P...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi închid pleoapele şi stau sub protecţia braţelor sale. Atât de bine, însă... Însă de ce simt un gol, un sentiment ciudat? Îmi strâng pleoapele şi îmi muşc obrazul, apoi inspir adânc şi îmi afund capul în bluza lui Ast. Băiatul mă strânge cu grijă, neştiind ce am. Mă las pradă gândurilor şi simt cum ochii mi se umezesc. Un fragment dintr-o amintire îndepărtată îmi colindă mintea. ~Alerg pe scări până ajung la parter. Privesc în jur şi zâmbesc larg, apoi ajung rapid în faţa bradului şi merg în jurul lui, admirându-l. Uşa de la intrare se aude, făcându-mă şi mai fericită. Merg în fugă până ajung în faţa intrării.
Eu: Mami, mami!
Mă opresc rapid din ţopăit când constat că nu era mama. Rămân pe loc şi îl privesc pe Travis. Acesta este plin de zăpadă şi mă priveşte uşor trist. Fac un pas în spate, apoi privesc podeaua.
Tav: Scuze, surioară... Nu pot ajunge părinţii azi.
Eu: Mereu nu au putut...~
Un suspin îmi scapă printre buze şi mă afund mai fine în bluza sa. Ast tresare şi mă strânge uşor, apoi îmi dă drumul şi mă priveşte. Îmi las capul în jos, încercând să alung lacrimile apărute involuntar.
Ast: Eşti bine? Ce s-a întâmplat?
Eu: Sunt bine.
Îmi pun mâinile pe faţă şi inspir adânc. Oflez lung, apoi simt cum două palme îmi cuprind umerii. Îmi muşc buza, ţinându-mi mâinile pe faţă. În scurt timp, o pereche de buze îmi sărută degetele mâinilor. Îmi depărtez palmele şi îl privesc confuză şi surprinsă.
Ast: Liana, ce ai?
Eu: Nu ştiu... Pur şi simplu s-a întâmplat. Uită!
Ast: Ce te frământă?
Eu: Nu e treaba ta...
Ast: Nu-mi place să iau răspunsuri cu forţa, dar...
Îmi prinde brusc bărbia şi îmi ridică capul. Îl privesc fix, acesta făcând la fel, apoi îşi lipeşte fruntea de a mea, făcându-mi respiraţia să dispară iar pulsul să devină neregulat. Înghit în sec atunci când îi simt respiraţia rece peste buzele mele.
Ast: Acum pot ştii ce ai?
Respiraţia sa mentolată îmi gâdilă buzele şi simt cum picioarele încep să mă lase. Ce sunt cu emoţiile astea ciudate? Îl privesc aproape pierzându-mă în negrul ochilor săi. Atât de aproape... Când constată că nu îi răspund, băiatul se departează cu un pas.
