Last Breath

5. O singuratica

Nu ma pot numi egoista pentru ca l-am lasat pe Joseph sa mearga singur acasa. Stiu ca va ajunge bine. Nu stiu de unde , dar pur si simplu simt asta.Eu , pe de alta parte , nu voi fi. Pana acum am mers fara o tinta stabilita. Oamenii treceau pe langa mine , dar eu nu mai apartin lumii lor. Sunt o stafie . Atunci de ce nu am trecut pe partea cealalta ? Oare exista " lumea de dincolo " sau totul e o scornire a unor escroci ? Atunci de ce nu vad alte fantome pe aici ?

Am dat din umeri desi stiam ca nu ma vede nimeni. Mi-am continuat calatoria spre necunoscut , iar atunci cand au rasarit brazi inalti si varfurile catorva stânci mi-am dat seama unde sunt de fapt. Langa Lacul Negru. I se spune asa nu doar pentru faptul ca e foarte adanc si apa a capatat o nuanta intunecata , dar si pentru ca aici si-au gasit sfarsitul multe persoane.

Evident ca au fost cei mai multi adolescenti care au vrut sa se racoreasca. Nu au stiut sa innoate , nu cunoasteau bine lacul si acum au pierit. Dar faptul ca unii nu au mai fost gasiti a starnit frica si s-au nascut multe povesti de groaza cu strigoi care ii atrag pe cei care vin sa innoate aici. Bine , poate era ciudat ca in fiecare an dispareau cate 3 copii in fiecare vacanta , numai de cand m-am nascut eu. Desigur ca au disparut si inainte , dar oamenii nu se invata minte niciodata.I-am auzit pe ai mei vorbind despre asta in rarele momente in care i-am gasit acasa. Nu mi-ar povesti niciodata asa ceva mie. Dar e prima data cand ii inteleg. Sunt lucruri de care nu ar trebui sa stie un copil. Dar eram acelasi copil care se strecura afara si se ducea in acel loc.

Asta nu explica de ce nu am disparut si eu alaturi de ei , mai ales ca preferam de cele mai multe ori sa ma cufund in apa rece , decat sa stau pe margine. Cunosc locul ca pe propriul buzunar. Lacul Negru e locul meu preferat de relaxare , unde toate grijile imi dispar. Cand eram in viata l-am vazut pe Peter aici de cateva ori aici , insa am preferat sa tac si sa ma fac nevazuta. Nu imi venea sa cred ca putea sa strice si armonia acelui loc doar cu propria prezenta .Asa ca am trecut asta cu vederea si nu am adus vorba de zilele cand il vedeam langa lac.

Nu puteam sa nu ma gandesc la cum zaceam pe targa aceea de metal. Tocmai eu. Mi-am scuturat capul pentru a-mi alunga gandurile si lacrimile gata sa dea navala din nou. Desi stiu ca nu ma vede nimeni incerc sa imi ascund momentele in care ma simt la pamant.

Usor am inaintat in apa. Nu se simtea in acelasi mod.Nu ma udam pentru ca nu mai apartineam lumii asteia , insa ii puteam simti racoarea ,relaxarea pe care mi-o aducea. Si chiar daca apa ma atinge si as parea leoarca ,nu ar dura pentru mai mult de cateva secunde in care eram iarasi normala. Precum in cazul lacrimilor. Curand m-am scufundat cu totul in apa si am stat acolo minute bune , cu ochii inchisi. Nu stiu daca din moment ce esti fantoma mai respiri. Nu m-am gandit niciodata la asta. Dar filmele alea in care oamenii simteau respiratii reci pe gat cand erau in case bantuite ? Chiar si asa...simt ca am nevoie de aer. Trebuie sa ies la suprafata.

Am incercat sa dau din maini si din picioare. Dar in loc ce faceam ? Ma duceam in adanc. Cum e posibil ? Eram chiar aproape sa ma plesnesc daca nu as fi fost ocupata sa ies la suprafata.

Evident ca nu pot innota ! Nu pot atinge apa in acelasi mod ca inainte. Cel putin nu mai mult de cateva secunde ca mai apoi sa ma scufund iarasi. Un sentiment atat de puternic ma invaluie : frica. Ma simt ireala. O simpla piesa rupta dintr-un puzzle. Daca voi ajunge sa stau pe veci in acest lac blestemat ? Am izbucnit in plans , lacrimile confundandu-se cu apa intunecata. Gandul ca nu mai pot iesi de aici ma ingrozeste , mai ales ca ma simt sufocata. Oare pot muri inca o data ?

Nici nu vreau sa ma gandesc. Cat credeam ca nimanui nu ii pasa ca exist. Dar la Joseph nu m-am gandit ? Si nu imi pot explica cum a reactionat mama. Parea atat de ...distrusa .Atat si tata care incerca sa para puternic. Chiar daca nu mi-au aratat afectiunea lor pana acum... ma simt ca si cum eu i-as fi parasit. Intentionat. Ma simt vinovata intr-un mod ciudat , pe care nu il pot descrie atat de usor. As vrea atat de mult sa fiu acasa , am gandit eu in timp ce o forta ma atragea cu putere spre fundul lacului. Si am inchis ochii asteptand. Dar nimic nu se intampla. Nici nu ar avea ce atunci cand ajungi intr-un lac ca o epava pe fundul unei mari. Nu e ca si cum te-ai astepta sa fii in Țara Minunilor si sa se dea petrecere de " Bun venit pe fundul lacului. Ședere nelimitata alaturi de celelalte trupuri".