Last Breath

9. Minciuni ?

Si-a rostogolit ochii , dar nu si-a putut ascunde zambetul de pe fata.

- Cred ca va trebui sa iti dau unele lectii cu privire la abilitatile tale. Nu am stiut niciodata de existenta unei fantome cu probleme de...orientare.

- Asta pentru ca nu am fost eu pana acum aici , geniule ! Acum ca terminam cu catalogarea mea, ce ai zice daca facem cumva sa vedem ziarul ala ?

- Bun. Din moment ce tu nu poti intra prin pereti , atunci exista doua variante: fie asteptam sa intre cineva si intram odata cu el , ori am putea sa gasim o alta intrare.

- De ce nu intram odata cu cuplul ala ,aratat eu spre un barbat ce ii deschide galant portiera partenerei sale. Au parcat in fata restaurantului , nu ? Ar trebui sa intre.

- Bine lucrat , Watson , a dat din cap Peter apreciativ , dar eu m-am incruntat.

- Cine te-a facut pe tine Sherlock Holmes ?!

- Insasi mama mea , multumesc frumos de reamintire. Acum putem intra pana nu ii pierdem si pe ei ?

Intradevar cuplul intra in restaurant. Ne-am tinut aproape de ei, incat sa intru la timp. Nu e ca si cum Peter trebuia sa ma insoteasca . Putea sa treaca si prin usa. Imi simt capul greoi , dar nu cred ca o sa imi pierd mintile de la cazatura de mai devreme. Nu inca. Barbatul i-a deschis ei usa , iar noi am intrat odata cu femeia .

- Vezi ? Unii chiar au maniere. Nu ca altii care te tarasc printr-un perete de sticla , iar apoi te lasa sa cazi cu capul de beton.

- Si ai fi vrut sa deschid in vreun fel peretele ala pentru tine ? Doamne , Layla. Cateodata esti atat de imatura?!

Am pufnit.

- Cine vorbea ! Si-a rostogolit ochii si incep sa cred ca daca facem de mai multe ori asta , atat eu cat si el , ochii nostri vor juca ping-pong in cap.

Am trecut pe langa masa care acum era ocupata de cuplu si ne-am indreptat spre cea a domnului cu ziarul de vis-a-vis, ca si cand am fi niste feline vanandu-ne prada. Am ocolit masa de cateva ori si am inteles ca nu puteam vedea ziarul daca e impaturit. Ce om normal nu isi citeste ziarul de langa el cand bea cafeaua ?

- Si acum ? am incrucisandu-mi mainile. Nu pare sa corespunda vreunui plan de-al nostru .

- Nici macar nu am avut unul.

M-am uitat la el cu o expresie neutra ce l-a facut sa capituleze.

- Fie. Fac eu ceva. Poate e timpul sa privesti maestrul in actiune.

- O spui ca si cand ai fi Houdini!

- Parca eram Sherlock Holmes !

- O sa afli cum e sa fii si sac de box daca nu iti misti fundul mai repede.

Simteam ca voia sa comenteze ceva , dar s-a abtinut cu greu. Nu aveam chef de glume acum. Iar eu chiar nu glumeam cu privire la sacul de box.

- Fii atenta la asta ! a zis aratand cu degetul spre chelnerul care acum le aducea bauturile celor de la masa vecina. Peter s-a aplecat si parea sa lucreze la ceva , caci degetele lui se agitau , unduind aerul cu miscari ciudate , parca gadiland podeaua lustruita. Nu vedeam absolut nimic diferit . 

- Ce ai facut ? Nu vad nimic.

-Uite-te mai bine. Am privit spre locul unde a stat acum cateva momente. Nu vedeam nimic pentru ca podeaua era destul de lucioasa si inainte , dar acum locul ala parea fie ud , fie inghetat. Nu imi puteam da bine seama . Peter se astepta sa fiu foarte impresionata. Dar reactia mea nu era nici pe departe cum ar fi vrut el.