Last Breath

8.Pastile de memorie

Mi-a privit incapatanarea pret de cateva secunde , iar apoi a clatinat din cap.

- Faci cum vrei ,mi-a vorbit stramband din nas.

- Ce e asa groaznic la un ziar ? Haide. Macar asta ar trebui sa ma ajute sa imi amintesc mai bine , nu?

***

Si asa am inceput sa cutreieram orasul dupa o bucata de hartie aparent neinsemnata , dar care trebuia sa imi aminteasca ce mi s-a intamplat cu adevarat ca sa pot sa fiu libera. Daca e asa cum zice Peter -despre pierderea amintirilor ca este temporara - atunci nu ar trebui sa dureze mult pana sa stiu ce s-a intamplat. Depinde cat inseamna "temporar"  pentru el, mai exact. Ce as mai avea de impartit cu lumea asta atat de mult ? Dar nu pot fi sigura intotdeauna. Daca exista rai , atunci ar exista si iad , nu ? Si nu as vrea sa ii las pe cei dragi in urma. Simt ca am pierdut atat de multe ! Nu vreau sa fiu uitata. Doar vreau sa stiu ce s-a intamplat.

- Prima data ar trebui sa gasim un mijloc de transport , am propus eu entuziasmata. Peter ma privea ciudat.

- La ce iti trebuie ?!

- Sa ajungem in oras , cap sec ! Sau cand ai murit ti-ai pierdut si sfertul de creier care functiona ? I-am batut usor cu pumnul in cap pentru a vedea daca suna a gol. Mi-a indepartat mana si s-a incruntat la mine.

- Cimitirul e la o distanta destul de buna de oras , am continuat eu. De ce sa pierdem timpul aici ? Mergem sa gasim ziarul si gata.

L-am auzit mormaind ceva de nedeslusit , dar apoi a acceptat.

- Fie , a raspuns el posomorat. Nu inteleg de ce vrei sa te complici. Dar trebuie sa mergem pe jos pana la prima statie de autobuz. Autobuzul ne va duce pana la urmatoarea statie si cautam un chisoc de ziare sau asa ceva.

Am incuviintat din cap si am pornit pe drum. Mi-am tinut gura , desi mai aveam intrebari. Il vedeam obosit , din nu stiu ce motiv anume. Imi amintesc cum ieri m-am simtit aproape ca si cand as cadea de oboseala dupa cate s-au intamplat. Parea ca drumul nu se mai termina. Norocul nostru ca acum simteam caldura diferit , pentru ca afara trebuiau sa fie peste patruzeci de grade . Soarele stralucea atat de puternic incat speram sa ma bronzez. Chiar daca stiu ca nu e posibil.Paream palida.Ce tot vorbesc aici ? Mereu am fost palida. Am ajuns intr-un final pana la statia de autobuz , unde mai asteptau alti oameni care se plangeau de caldura toropitoare. Dupa inca douazeci de minute in care am asteptat autobuzul era cat pe ce sa ma ridic si sa intreb o femeie la ce ora ar trebui sa ajunga. Cand mi-am dat seama cat de idioata eram imi venea sa ma dau cu capul de indicator.Stau cam prost cu memoria in ultimele zile. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta. In schimb l-am intrebat pe Peter care se intindea pe jos.

- Esti sigur ca asteptam autobuzul care trebuie ? Pare ca a trecut o vesnicie.

A pufnit la alegerea cuvintelor mele , dar s-a intins relaxat pe iarba proaspat tunsa de langa trotuar. Nu mi-a raspuns. In curand a aparut un autobuz. In sfarsit ! I-am lasat pe unii dintre cei care asteptau sa urce primii , iar apoi am vrut sa urc si eu. Cand am pus piciorul pe treapta cineva m-a tras de mana , inapoi pe trotuar. Usile autobuzului s-au inchis , iar eu m-am intors furioasa spre cel care m-a oprit.

- Ce crezi ca faci ?! am tipat eu la Peter. Ti se pare amuzant ? Acum am pierdut autobuzul. Am asteptat o gramada de timp sa ajunga , iar acum l-am pierdut din cauza ta ! Ce ti-a venit ?

- Calmeaza-ti hormonii , femeie ! a raspuns el pe un ton amuzat. Daca erai destul de atenta ,ai fi observat ca autobuzul ala are cursa spre un alt oras. Noi il asteptam pe urmatorul impreuna cu ceilalti , a zis el aratand cu degetul la cei care au mai ramas in statie.

M-am intors rusinata cu spatele la el si l-am auzit cand s-a tolonit iarasi pe iarba. In schimb ii priveam pe ceilalti calatori. O femeie cu un baietel care tot ii tragea de rochie o intrerupea din discutia sa cu domnul de langa ea , un batranel care tot se uita la ceas si inca o femeie care tinea strans o geanta. Am oftat. Putea fi mai plictisitor de atat ? M-am uitat la mine si am vazut aceleasi haine ca si zilele trecute. Oare asa am murit ? In schimb , dupa ce m-am mai calmat , m-am intors cu fata spre Peter.