Last Breath

13. SMS-uri din lumea de dincolo

Ceva imi gadila nasul. M-am intors pe partea cealalta , insa gadilatul continua. Mi-am miscat capul inca tinand ochii inchisi , dar nici acum nu se oprea. Am dat cu mana prin fata mea , insa in zadar.

- Candy , inceteaza ! Nu imi place!

Cand am auzit un raset inabusit mi-am amintit ca nici macar nu eram in camera mea...si ca nu mai eram in viata. Mi-am deschis ochii pentru a intalni o pereche ciocolatii. Am tipat ca intr-un film horror si am sarit din locul in care stateam atat de tare incat m-am prabusit cu spatele pe podeaua de lemn.

-De ce trebuie sa se intample mereu asta ? m-am plans eu de ghinionul pe care il port,  ridicandu-ma pe coate. Am oftat si m-am ridicat hotarata in picioare , gata sa ma razbun pe oricine m-a deranjat.

- Ce Dumnezeu cauti tu aici ? am strigat catre vesnicul meu stres , Peter. Parca ti-am zis ca am nevoie de liniste !

- Ai spus-o ca si cand ai fi un vampir. Mai aveai sa fi dormit cu mainile incrucisate la piept si poate sa te transformi in liliac. Am crezut ca iti ajung trei zile in care sa te odihnesti.

- Am dormit trei zile ?!

- In primul rand nu e in adevaratul sens al cuvantului somn . Si nu stiu de ce te miri. Ti-am zis ca lucrurile nu functioneaza in acelasi mod pentru noi. Unele nici nu exista. Cum ar fi...

- O oglinda , am exclamat eu si mi-am pus mainile in cap incercand sa imi acopar parul de care s-ar speria pana si diavolul insusi. M-am aruncat cu fata in pernele care speram sa imi acopere toata fata. Dimineata arat groaznic , indiferent de situatie. Nu cred ca lucrurile or sa fie lucrurile altfel , chiar daca am devenit ceea ce sunt.

- Hei , inteleg ca patul meu e confortabil , dar nu trebuie sa dai buzna asa . Cel putin nu fara mine , mi-a soptit el la ureche.

M-am ridicat brusc , fara sa imi pese daca aratam mai ceva ca dupa un Al Treilea Razboi Mondial intre firele mele de par . M-am incruntat.

- De cand iti insusesti tu paturile oamenilor din oras. Daca esti fantoma asta nu te face sa detii tot , sa stii !

- Dar daca ai trait intr-o camera , asta nu o face a ta ?

- Tot nu te inteleg.

- Nu e ca si cum eu te-as fi inteles pe tine vreodata , deci suntem chit. Dar nici eu nu sunt Confucius. Nu vad cum nu ti-ai dat seama pe ce strada te afli. Doar ai mai venit pe aici pentru Angela , nu ? A , da. Am uitat. De obicei incercai sa eviti strada asta. Sau poate erai prea preocupata sa observi ca te afli in casa mea , deci as avea tot dreptul sa pot veni aici cand vreau. Au mai curatat pe aici , a zis privind in jur. M-am uitat la el  minute in sir gandidu-ma daca ar trebui sa spun totusi ceva. Intr-un final am renuntat.

- Scuze.

- Pentru ce ?

- Pentru ca am intrat in casa ta. El a inceput sa rada si sa se intinda pe pat , inchizand ochii.

- Cateodata esti atat de naiva. Am spus cumva ca te dau afara ? a clatinat din cap amuzat. Crede-ma . Oricine ar fi prea speriat nu i-ar pasa catusi de putin unde ajunge pentru a fi in siguranta.

- Stai putin , tu stii ? M-ai urmarit , nu-i asa ? am strigat nervoasa. Si eu care credeam ca pot tine doar pentru mine prima intalnire cu intunericul.

- Nu e ca si cum aveam altceva de facut , a raspuns retinut.

- Cand cineva zice ca vrea sa fie lasat in pace se asteapta sa fie ascultat. Dar creierul tau e prea ingust ca sa inteleaga astfel de comenzi complicate !

- Dar te-am lasat in pace. Nici nu m-ai vazut !

- Esti imposibil de idiot ! am ridicat mainile in aer exasperata , iar el ca raspuns doar si-a rostogolit ochii.