20. Ce oameni ciudati.

821 61 51
                                    

Hey. Da, stiu ca voi ati vrea capitol in fiecare zi, dar nu se poate, sorry. Mai ales acum. Am vesti proaste. Nu stiu cand va fi urmatorul capitol, deoarece trec printr-o perioada mai grea momentan... Mi-am pierdut unchiul si nu prea am starea necesara sa scriu... De asta, cred ca dupa acest capitol chiar voi lua o pauza, de corectare. Cand o sa termin de corectat si cand o sa ma simt in stare, am sa reincep sa postez, pana atunci insa, imi pare rau sa va anunt, dar nu voi mai scrie la carte. Stiu ca acum probabil ma injurati de toti sfintii, dar ati putea fi intelegatori... De data asta chiar nu e o scuza falsa... In plus, daca tineti la personaje si nu vreti sa le gasiti prin vreun sant, fara viata, ati putea astepta pana trec peste perioada asta si apoi reincep sa scriu. Nu cred ca va dura mai mult de o saptamana, o saptamana si ceva... Sper ca pe cand incepem scoala sa reincep scrisul. Inca o data, imi pare rau... Dar chiar nu mai pot scrie...nu in starea asta. Oi fi eu o persoana puternica...dar nu si in cazul asta... Sper sa nu se intample nimic rau in capitolul asta...he...he...he...

PS: La media il aveti pe insusi Ryan...pe tapiterie. :)))

Va pup :*

Enjoy the story~




~Perspectiva lui Ken~

Simt cum fata imi este arsa de ceva foarte fierbinte, asa ca ma stramb si dau sa-mi deschid ochii, dar nu pot, deoarece o lumina orbitoare ma impiedica s-o fac, asa ca-i inchid la loc si-mi mut fata dinspre lumina.

Imi deschid incet ochii si astept cateva minute pentru a mi se obisnui, dupa care imi mut privirea prin camera, gasind, pe un fotoliu dinspre usa, un Key, care dorme, sprijinindu-si capul in mana stanga.

Ma ridic in capul oaselor si, in liniste, ma dau jos din pat, avand drept tinta baia. Dau sa fac un pas, dar cad pe podeaua rece a salonului, producand astfel un zgomot, care-l facu' pe Key sa sara din fotoliu speriat. Cand ma vazut pe jos, se grabi spre mine si ma ajuta sa ma ridic.

"Hei, esti bine?" ma intreba parand ingrijorat.

"Da... Doar putin slabit." spun asezandu-ma pe pat.

Adevarul este ca eu nu eram 'Doar putin slabit.', eram 'Foarte slabit.' si stiam asta la fel de bine ca si cauza starii mele de rau.

Nici nu stiu cand a fost ultima oara cand am facut-o... (Nu va ganditi la prosti, ca nu se refera la aia. :>)

"Iubire...vreau la baie." zic uitandu-ma la Key.

"1 la mana, nu mai suntem impreuna si ti-am mai zis asta. Si 2 la mana, haide, te ajut eu." spune, punandu-mi bratul dupa gatul lui si ajutandu-ma sa ajung la baie.

"Mersi..." spun tragandu-mi mana de dupa gatul lui si dand sa intru in baie.

"Sigur te descurci?" intreaba suspicios.

"Vrei tu sa-mi ti scula cat ma pis?" intreb ranjind.

"Nu mersi." spune batand in retragere. "Ma chemi cand termini." spune inchizand usa.

Off... Si cand aveam si eu chef de prostioare...

Imi deschid dezamagit fermuarul pantalonilor simtind cum ceva tare face contact cu mana mea.

Tsk, sunt erect...

Oftez incruntat si imi fac nevoile, mai apoi luandu-mi membrul in mana si uitandu-ma in gol. Am inceput sa ma gandesc la acel baiat de la aparate...Shin... Speram ca e ok, bine...cat de ok poti fi avand cancer, dar... Fara sa vreau, mana mea a inceput sa se miste singura si-am inceput sa-mi frec membrul, inconstient, gandinu-ma la...Shin. Am inceput sa-mi misc mana din ce in ce mai repede, umpland baia de gemete guturale. In cele din urma, am simtit un lichid cald prelingandu-mi-se pe mana si doar atunci am revenit in lumea asta, uitandu-ma la palma mea, plina de un lichid albicios.

My first love...is a boy?! (Yaoi 18+) •CORECTARE•Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum