Catusele Iubirii Noastre (Finalizata)

Prolog

*Editat*

Tot in jurul meu era negru. Bine este de asteptat din moment ce sunt legata la ochii. Am incercat sa ma ridic insa legatura mainilor si picioarelor ma incurcau. Dupa cateva minute de chin, am reusit.

In jurul meu staruia un miros de umezeala si praf. Nu stiu unde sunt,  insa banuiesc ca intr-un subsol sau ceva asemanator. In jur nu se aude nici un zgomot.

Capul ma doare ingrozitor si ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte este ca plecam de la clubul in care iesisem cu colegii de facultate.

Poate daca nu acceptam sa ies cu ei acum nu se ajungea aici. Poate... Insa sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de zgomotul pasilor care se auzeau.

Pasii se auzeau din ce in ce mai tare. Imi sunau cunoscut. Foarte cunoscut. I-a stai! Astea sunt... tocuri? Dar ce naiba?!

Un zgomot ascutit se aude, cel mai probabil usa. Femeia, care avea o voce putin ascutita, spunea sau mai bine spus ordona ceva.

-Dezleag-o in clipa asta! vocea ascutita urca o nota mai sus daca este posibil, ceea ce imi deranjeaza auzul. La cat de tare a tipat cred ca a intrat pe frecventa cainilor. Daca nu as fi fost legata aici, acum cel mai probabil as muri de ras. Insa acum treaba este serioasa.

-Dar... insa nu apuca sa isi continue ideea deoarece este intrerupt de chitaitoarea aceea enervanta. Cand o sa scap de aici cred ca ii voi sufla cu un fluier canin in ureche sa vad daca si ea le prinde frecventa.

-Am spus ceva si nu imi place sa ma repet. spune cu o calmitate falsa pe care si eu, legata, am observat-o.

Mainile mi-au fost prinse brusc. Dupa ce membrele mi-au fost eliberate in sfarsit am putut vedea unde ma aflam si am ajuns la concluzia ca mai bine ramaneam legata.

Camera, daca o puteam numi asa, era destul de mica. Toata suprafata peretilor era acoperita de mucegai iar peretii tavanului stateau sa se darame. In camera era doar patul care era de fapt o simpla saltea acoperita cu un cearsaf probabil plin de fel si fel de boli. La acest gand tot corpul mi s-a cutremurat. Doar o boala imi mai trebuia.

Femeia blonda care parea in jur de 40 de ani desi arata binisor, se apropie de mine. Mana ei cu unghii rosii cu sclipici mi-au apucat barbia intr-o stransoare puterica.

-Spune, iubita, cati ani ai? ma intreaba mieros. Proasta... Crede ca dupa ce ma tine aici ar mai vrea sa ii si raspund la intrebari. Vezi sa nu. Dupa cateva secunde in care doar ne-am privit in ochii  a inceput sa vorbeasca cu minunatul ei glas de privighetoare batuta.

-Asculta aici frumusico. Nu stiu unde te crezi dar aici nu e pe vrute si nevrute. Aici faci ca mine sau mai pleci doar cu picioarele inainte. M-ai inteles? spune zgaltuindu-ma.

Am aprobat rapid din cap fara spun ceva.

-Ai doua posibilitati de a iesi de aici. Fie cea mentionata mai sus, fie te vei lasa cumparata de unul dintre domnii de la licitatia de jos. Ai timp 10 minute sa te gandesti.

Dupa cele spuse pleaca lasandu-mi timpul limitat de a ma gandi. Ce sa fac? Am de ales intre raul mai mare si cel mai mic.