Catusele Iubirii Noastre (Finalizata)

Capitolul 8

Felix statea in fata mea pregatind masa. Un fior mi-a trecut pe sira spinarii. Un sentintiment puternic ma incerca. Sa fie repulsie? Sau poate dezgust? Daca defapt nu s-a intanplat nimic? Daca mi s-a parut mie? Daca sunt eu stupida si am inteles totul gresit?

Dar nu are cum. Adica sa fiu atat de tampita incat sa imi imginez tot? Nu prea cred.

Tot trupul mi s-a incordat la vederea zambetului sau. Nu ranjea. Nu zambea dispretuitor sau ca si cum s-ar fi intamplat ceva. Tocmai asta e problema. Zambea normal. Sincer.

Christian probabil mi-a simtit incordarea deoarece m-a impins aproape insesizabil de la spate.

— Hmm! ce bine miroase! Spune barbatul de langa mine. Da mirosea bine, chiar delicios insa numai de cum mirosea aici imi pasa mie. Nu e asa iubito? Adauga intorcandu-se cu fata spre mine si privindu-ma cu ochii lucitori.

— Amm, ba da. Normal. Tocmai asta voiam si eu sa spun. Ce gatesti aici? am intrebat cu un fals interes. Inca nu ma pot decide daca el chiar s-a dat la mine aseara sau nu.

— Am facut clatite, ceai, omleta si bacon. Sper sa va placa. spune avand un zambet larg pe fata. Doamne cum de nu tradeaza nimic? Se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat.

— Cred ca sunt delicioase. probabil ca m-am pierdut in ganduri pentru ca Christian s-a asezat in fata mea punandu-si mainile pe chipul meu, obligandu-ma sa ma uit in ochii lui frumosi. Erau cei mai frumosi ochii vazuti de mine vreodata.

— Iubito! esti in regula? Pari... pierduta. La ce te gandesti?ochii lui spuneau ca e sincer asa ca am decis sa il cred.

— Ma gandeam la cum i-as putea multumi lui Felix pentru gestul facut. am inventat pe loc o minciuna. Doar nu aveam sa ii spun:,, Sti, ma gandeam ca omul asta ce mi-ar putea fi bunic tocmai s-a dat la mine si acum tocmai se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat. " nu as putea face asta nu?

— Poate daca nu ai fi iubita lui Christian ai avea cum sa imi  multumesti.

Tot corpul mi s-a incordat la auzul glumei lui. Pentru ca asta a vrut sa faca. O gluma. Insa eu am citit in spatele cuvintelor sale. Deci ce s-a intanplat aseara nu a fost doar in capul meu. O parte din mine e usurata ca nu mi-am imaginat totul insa alta e speriata. Speriata de ce ar putea face in continuare. De un singur lucru sunt sigura. Trebuie sa am grija ce fac cand sunt singura. Nu trebuie sa raman singura cu el in aceeasi camera.

Barbatii au continuat sa rada cu gura pana la urechi. Am mimat si eu un ras cam neconvingator insa era tot ce puteam face pentru a nu da de banuit nimic.

— Haideti! Luati loc va rog. ne indeamna da ne asezam facandu-me semne cu mainile si aratand spre scaune.

Christian s-a asezat in partea mea stanga iar Felix in fata mea. Mi-am pus putina omleta cu bacon si o cafea pentru a-mi incarca bateriile.

Un geamat de placere a iesit din gura lui Christian la gustarea mancarii. Desi nu arata stiu ca il doar toate vorbele spuse de bunicul lui. Nu imi dai seama daca si acum ii mai reproseaza ceva. Sper ca nu e nevoie ca el sa treaca prin asta si acum, adult fiind.

— Doamane! bunicule asta e genial! exclama plin de incantare. Tu ce parere ai Rebecca?intreaba uitandu-se la mine

— Este delicios! Nu am cuvinte. minciuna. Inghit asa de greu incat nu ii simt gustul. Esti un bucatar uimitor Felix!am simtit nevoia de adauga.

— Ma bucur ca va place copii. Spune batranul zambind.

Dupa cum am spus inghiteam mancarea cu noduri. Cred ca ma va durea burta nu alta si gatul de la atata fortat. Am inceput sa misc nervos piciorul.

Christian a terminat primul de mancat, ceea ce era de asteptat la pofta cu care o facea. S-a ridicat pentru a-si pune mancarea la loc insa l-am prins de mana zicand:

— Lasa-le aici. Ma voi ocupa eu de ele. Felix a gatit eu strang. Asa se cuvine. am spus calm si dragostos ceea ce e total necaracteristic mie.

A dat din cap si si-a lasat farfuria pe masa, ridicandu-se su venind spre mine.

— Eu am putina treaba la firma. Nu stiu cand ma intorc. si spunand asta s-a aplecat spre mine si m-a sarutat pe par si zabovind cam mult pe obrazul meu.

— Te iubesc. Sopteste incet cu ideea de a auzi doar noi insa cu intentia de a auzi si Felix. Am ramas paralizata. O multime de chesti sau ce sunt ele au inceput sa mi-se zbata in stomac. M-au trecut toate apele la cele doua cuvinte desi era o voce in capul meu ce imi soptea:,, Nu e pentru tine. E pentru spectatol. Un barbat ca si Christian nu s-ar uita la una ca tine niciodata." si avea dreptate. El pare genul de barbat ce umpla cu modele Victoria's Secrets. Cu forme si inalte. Si mai ales frumoase. Nu s-ar uita la o fata pitica cu cosuri sani mici si fund prea mare. Sa fim seriosi.

Desi nu stiam daca mai pot scoate un singur cuvant am spus ceea ce trebuia.

— Si eu te iubesc. Vocea mea parea in regula. Nu tremura. I-am apucat si eu fata in maini insa nu pentru a ma uita in ochii lui pentru ca nu as fi avut puterea, ci pentru a-l saruta pe obraz. Buzele mele s-au apasat puternic pe pielea lui fina. Am zabovit putin pentru a-i memora mirosul pielii.

I-am dat drumul nu pentru ca nu imi placea. Dimpotriva imi placea prea mult si m-am speriat.

Si-a salutat bunicul si a plecat. M-am ridicat de la masa cu gandul de a  termina vasele repede pentru a pleca  cat mai urgent. Am pus farfuriile in ghiuveta si in zece minute erau gata toate. Nu stiu cand a plecat Felix insa ma bucur. Am fugit in dormitor din dorinta de a nu da ochii cu el. M-am asezat in pat si am pornit televizorul. Am deschis pe un film oarecare. Se pare ca era actiune cu impuscaturi si restul. Am lasat acolo si m-am intins in pat uitandu-ma la ecran dar nu si la ce se derula in fata mea.

Ma simteam obosita dupa noaprea trecuta. Stiu ca nu s-a intamplat cine stie ce insa toata analiza asta a lucrurilor si falsificarea zambetelor si a bunei disppozitii m-a epuizat.

De aceea am adormit cu gandul la acel "Te iubesc" si la cum ar fi daca mi-ar fi cu adevarat adresat mie.

Doua buze moi se apasa pe fata mea. Un miros cunoscut imi inunda plamani. Mirosul lui Chrstian. Inseamna ca a venit acasa. Oare cat e ceasul? I-am simtit greutatea apasand salteaua moale a patului.

— Hmm. Cat e cesul? am intrebat aproape neauzibil. Insa se pare ca el a inteles pentru ca mi-a raspuns.

— E patru dupa-amiza.Am venit cat am putut de repede. Culca-te inapoi. cand am simti ca vrea sa se ridice si sa plece l-am apucat de incheieturi zicand:

— Stai te rog. am murmurat. Nu am crezut ca m-a inteles insa si de aceasta data m-am inselat.

Si-a eliberat mana din stransoarea mea si s-a asezat in spatele meu, lundu-ma in brate.

— Gata iubito. Acum culca-te la loc te rog. stiu ca nu ar trebui sa ma simt asa de bine in bratele lui insa nu imi puteam inmana acest sentiment.

Hei!! Stiu ca e scurt insa nu voi mai scrie capitole prea lungi. Astept o parere sau un sfat.
Spor la citit.
La media o aveti pe Rebecca.