Catusele Iubirii Noastre (Finalizata)

Capitolul 13

          "Imi pare rau ca am plecat asa de repede, dar aveam nevoie de o scapare... Nu mai puteam indura atata stres pentru munca. Firma nu merge prea bine si stiu ca ce fac acum nu ajuta dar asta e singura cale. Am plecat si nu stiu cand sau daca ma mai intorc curand. Nu am pretentii de la voi sa ma iertati sau altceva dar nu lasati ca firma sa de-a faliment".

Asta scrie in scrisoarea lasata de Felix. Ce las! Cand a dat de greu a fugit. Si nu oricum ci si cu niste bani ce poate ne puteau ajuta pentru a salva firma.

Azi 13 decembrie, eu, Rebecca imi caut un loc de munca. Exact. Desi Christian m-a asigurat ca nu este nevoie si ca ne descurcam eu nu pot sta cu mainile in san. Pur si simplu nu pot. Nunta si-a urmat cursul pana la sfarsit. Christian a fost probabil in soc deoarece nici nu a incercat sa doarma cu mine ceea ce pe deoparte m-a bucurat ca nu a mai insistat iar pe de alta m-a intristat pentru ca nu a insistat.

Nici nu stiu ce caut macar. Nu am muncit decat un semestru in ultimul an al liceului si atunci ca vanzatoare într-un supermarket.

Mergand, privirea mi-a zburat spre o fereasta de care atarna un afis cu "Cautam chelnerita". Nu e cine stie ce dar decat nimic mai bine. Sfioasa, am deschis usa. Un clopotel s-a facut auzit cand am facut aceasta actiune simpla. Înăuntru totul este simplu si frumos. Este o incapere mare, spațioasa cu pereti inalti si crem. Pe ei sunt agatate niste tablouri simple dar elegante ce dau o nota de finete.

Mesele sunt rotunde dintr-un lemn inchis la culoare. La ele sunt asezate cate patru scaune. Majoritatea meselor sunt ocupate si este abia ora noua dimineata.

Putin emotionata ma indrept spre tejghea si apas sovaitor pe micul buton ce provoca un sunet de clopotel.

—Imediat!striga o voce batrana, groasa dar într-un fel placuta, de dupa tejghea.

De acolo a iesit un om, destul de mare, insa fata il trada. Se vedea ca este un om dechis si prietenos.

—Buna ziua! Cu ce va pot ajuta intr-o zi asa frumoasa? glasul ii era voios ca si cum iubea ceea ce face.

—Buna ziua! Am vazut anuntul si sunt interesata, asta daca mai este valabil, desigur. vocea mea parea plata si tematoare, emotionata.

—Da!Sigur ca este valabil. Ma bucur ca o domnisoara, presupun, ca dumneavoastra vrea sa lucre aici. Urmati-ma va rog. spune aratandu-mi cu mana directia. Am luat-o inainte cu vise si sperante plutind in mintea si inima mea.

Cateva ore mai tarziu sunt in drum spre casa. Dar ceva este diferit fata de atunci cand am plecat. Acum am un job. Unul cu norma intreaga. Domnul Wasty, caci asa il cheama, este cel mai dragut si amabil om intalnit de mine. Voi incepe de luni, astazi fiind sambata.

Am aflat ca este bunic si ca sotia lui a murit in urma cu cativa ani. Primul lui gand a fost acela de a inchide cafeneaua dar ultuma dorinta a sotiei lui a fost aceea de a nu vinde cafeneaua.

El despre mine stie ca sunt proaspat casatorita, dar nu si ca am fost obigata sa fac asta. A fost amabil si nu m-a intrebat de ce am nevoie de bsmi sau altceva...

Am intratn casa si m-am descaltat de ghete. Fiind pe la lunii decembrie afara nu este zapada dar este un frig de ingheata pietrele. Geaca, fularul si caciula au aterizat in cuier. Intizandu-mi corpul am intrat in living.

Pe canapea se afla Christian ceea ce ma mira pentru ca este devreme. Dar partea interesanta e ca nu era singur. O blonda frumoasa statea langa el imbracata foarte elegant si cu stil, ceea ce m-a facut sa ma simt jenanta in blugii si bluza mea simpla. Blonda, caci nu stiu cum o cheama imi aducea aminte de cineva. De mine. Doar ca in varianta mai buna. Din cate vad sanii ii sunt mai mari iar tenul ei este perfect nu ca al meu.

Se pare ca erau prini într-o discutie antrenanta deoarece nu m-au observat decat atunci cand mi-am dres glasul.

Christian s-a ridicat rapid si s-a apropiat de mine. Nu am stiu ce vrea sa faca decat cand era langa mine. Desigur. Trebuia sa fim credibili asa ca buzele lui s-au apasat scurt pe cele crapate de la vant ale mele. Insa asa cum au venit au si disparut.

S-a departat rapid ca sa ne prezinte una alteia, ca o persoană educata ce este.

—Rebecca,iubito, ea este Piper Starling, noua noastra avocata.

Piper Starling. Pana și numele ii suna perfect. Si uite cum ziua mea buna tocmai s-a dus pe apa sambetei....

Hei stiu ca a venit cam tarziu dar stiti cum se spune: "Mai bine mai tarziu decat niciodata".
Dupa treaba cu Felix am spus ca arunc inca o bomba. Sper ca v-a placut si astept parerile voastre.
Nu stiu cand va veni next. Scuzati greselile va rog...
Pupici 😘😘