Catusele Iubirii Noastre (Finalizata)

Capitolul 12

                     Pot jura cu mana pe inima ca asta este una din cele mai proaste luni din viata mea. Saptamanile ce au trecut au fost oribile, ingrozitoare. In prima dimineata, a doua zi dupa proba rochiilor m-am trezit singura in pat dupa ce tocmai realizasem ca m-am indragostit de Christian. Da este cat se poate de adevarat. Nici mie nu imi vine sa cred.

Alte cateva zile au trecut ca vantul. El a continuat sa vina in fiecare noapte zicand ca e ultima desi amandoi stim ca nu e asa. Mereu vreau sa il izgonesc insa cum apare si ma cuprinde in brate orice ratiune dispare.

Am avut un cos pe frunte ca un vulcan cred că timp de o saptamana jumatate. Abia il puteam ascunde cu fond de ten si corector.

Felix a tot venit si plecat zilele astea. Spune ca are treaba. La fel ca si Christian. Pleca ziua si venea seara. Dar nu m-am interesat ce face. Desi curiozitatea ma rodea nu l-am intrebat. Nu voiam sa stie ca imi pasa.

Si dupa toate aste am fost si pe stop si foarte irascibila asa ca am stat si am citit singura in biblioteca doar pentru a nu ma certa cu nimeni.

Azi suntem in 10 decembrie. Exact. Maine este ziua cea mare. Ziua in care destinul meu este legat de cel al lui Christian pentru 3 ani.

Am hotarat sa ma duc la culcare devreme pentru a ma putea trezi maine. Daca tot va fi o zi rea macar ca eu sa fiu cat de cat odhinita pentru a purta povara asta pe umeri.

Dupa o baie lunga si relaxanta mi-am periat meticulos dintii si m-am îndreptat spre dressing. Acolo rochia mea statea frumos asezata pe umeras. Mi-am trecut palmele peste materialul fin si foarte scump chiar.

Maine eu cu Christian vom deveni o. familie cum s-ar spune. Nu stiu daca sunt pregatita... Adica nu mi-as dori o casatorie nefericita. Vreau sa fiu fericita. Sa ador sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze.

Sa stam la masa si sa ne bem cafeaua vorbind si ascultandu-ne unul pe altul. O casatorie bazata pe incredere si respect. Incredere el nu are fiinca ma crede tarfa. Nici macar nu si-a cerut scuze. Probabil crede ca am uitat...

Am scuturat din cap, parca alugand gandurile ce puneau stapanire pe mine. M-am indreptat grabita spre usa si am incuiat-o.In seara asta Christian nu va mai dormi aici chiar cu asigurarea ca nici eu nu ma voi odihni bine. Cu gandul asta in cap m-am asezat in pat si am inchis ochii, ingaduindu-mi sa visez stiind ca visele nu mi se vor narui.

O bataie puternica urmata de o voce si mai puternica m-a trezit din somn. Christian era la usa si voia sa intre. Nu m-am obosit sa ma dau jos. In usa se afla si cheia pentru a nu o putea deschide cu una de rezerva. O alta bataie si alt indemn sa deschid s-a auzit.

-Rebecca! Deschide naibii usa sa pot intra.

-Nu vreau! Pleaca in dormitorul tau! am murmurat cu fata in perna.

-Dar nu pot dormi si stiu ca nici tu. a spus cu o voce ceva mai blanda. Probabil isi face griji sa nu fie auzit de Felix asta daca e acasa.

-Defapt eu dormeam dar tu m-ai trezit asa ca dispari! am zis ridicat capul pentru a vorbi clar.

-Daca nu pleci vei dormi la usa. am spus peste continuele sale rugamiti.

-Sti ce? In seara asta plec. Dar nu uita ca de maine sunt sotul tau! si cu asta pasii lui s-au auzit pe coridor.

Am marait nervoasa si mi-am lasat fata sa cada inapoi pe perna. Avea dreptate si uram asta. Mult. De maine eram casatoriti asa ca nu ii mai puteam interzice multe.

Ziua asta trebuia sa fie perfecta. Totul frumos si bun. Insa nu e asa. Sunt inconjurata numai de persoane pe care nu le conosc. In afara de Christian, Felix si Anne nu stiu pe nimeni si sunt in jur de 100-150 de invitati.

Am fost condusa de Felix la altar unde ma astepta asa zisul print pe cal alb. Si ce mai print aratos. Christian arata perfect desi avea niste cearcane in jurul ochilor. Cand ne-am apropiat si ne-am atins o unda de electricitate m-a cuprins. Mai mult ca sigur emotiile.

Juramintele au fost si ele ceva spectacol. Daca n-as sti as zice ca au fost reale. Ale lui sunau cam asa: "Rebecca, nu iti pot promite avere pentru ca nu stim ce va fi maine. Nu iti pot promite intelegere pentru ca uneori nu te voi intelege. Insa iti pot promite ca te voi iubi pana moartea ne va desparti si dupa. Iti pot promite ca te voi face fericita, ca nu va fi zi fara sa zambesti sau razi. Mai simplu, iti promit cea mai buna viata posibila alturi de mine, persoana iubita."

Pot spune ca mi-a saltat inima. Dar am realizat ca totul e o sarada imediat. Asa ca am incercat sa fac totul credibil la randul meu: "Christian, iti jur iubire si credinta vesnica. Iti jur ca voi fii acolo la bine si la greu. Daca vreodata o vei lua pe cai gresite voi fi acolo sa te indrum. Iti voi darui copii, roade ale iubirii noastre. Iti voi da cea mai frumoasa viata alaturi de mine, noua ta familie."

Cel mai greu a fost cand am fost declarati sot si sotie. Cand m-a sarutat am fost strabatuta de multe sentimente contradictorii. Pe o parte indignare, nervi ca ma atinge,pe de alta parte dorinta de a nu se mai opri din a ma saruta nicidata. Imi fusese cam dor de atingerea lui dar el nu trebuie sa stie asta.

Dansul mirilor a fost si el minunat. Christian si cu mine ne-am descurcat minunat. Adica mai mult el pentru ca eu am doua picioare stangi iar daca nu ma tine pe ale lui clar il calcam sau loveam.
Dupa a urmat dansul dintre Christian si mama lui incantatoare, Anne. Eu atunci am dansat cu Felix si el un dansator bun.

Dupa ceva timp a disparut insa nu am bagat asta de seama. Acum stam la masa si ne odihnim. Mai sunt cateva ore pana se termina petrecerea. Nu avem luna de miere. Nici macar saptamana dar nu ma deranjeaza. Christian, acum intrat in posesia banilor si a firmei are multe de facut si putin timp.

Mana lui mare s-a asezat peste a mea in semn de'sunt aici'.

-Hei esti bine? Pari pierduta in ganduri. Si nu prea frumoase dupa incruntaturile tale.

-Da. Da. Sunt ok. Doar ma gandeam. Si sunt cam obosita atata tot.

-Daca vrei putem sa... dar nu a mai putut continua deoarece o Anne ingrozita se indrepta spre noi.

-Mama? Ce s-a intamplat? se vede pe fata lui ca era cu adevarat curios.

-Bunicul tau a fugit. Cu o groaza de bani. Uite! desi vorbea incet pentru a nu fi auzita de invitati apasa fiecare cuvant rostit de parca tipa.

Christian a luat foaia din mana Annei care era intinsa spre el si citi.
Dupa ce a terminat de parcurs textul s-a uitat la mine ingrozit si a zis:

-Asa este. Bunicul a fugit cu o groaza de bani.

Hei! Stiu ca am lipstit mult insa am avut scoala si m-am luptat la propriu cu decizia de a ma lasa de scris insa m-am razgandit ultimul moment.
Spuneti-mi va rog cum vi se pare acest capitol.

Apropo luni am simulare deci urati-mi noroc.

P. S. nu stiu cand va veni next.