Over Conscience's Desire

Capitolul 1

"If is still hurts, that means you still care."

-Mamă, eu vreau ursulețul ăla! Mamă!spun şi mă ridic de pe bancheta din spate a mașinii şi trag de mâneca bluzei mamei care stătea pe scaunul din dreapta încercând să mă ignore.

-Yeoreum, te rog, stai jos!spune tata încercând să mă liniștească. Lacrimi fierbinți se scurg rapid pe obrajii mei rotunzi şi roşiatici.

-Tati, vreau ursulețul! Te rog!spun şi îi apuc mâna dreaptă şi mă agit bătând din picioare între scaunele mașinii căzând lângă frână. Mașina derapează de pe asfaltul înghețat deşi tatăl meu încerca să o readucă pe şosea. Deschid ochii şi înghit în sec.

-Aşa au murit. spun şoptit deşi nu avea cine să mă audă. Îmi şterg lacrimile care începeau să se ivească şi mă ridic de pe pat. Aranjez cearceaful şi aşez pernele care erau cutate pe alocuri.
Iau telefonul de pe noptieră şi ies din cameră în timp ce căutam în agendă numărul prietenei mele şi apelez.

-Da, ce e?

-Putem să ne întâlnim? întreb în timp ce cobor scările.

-Eşti în regulă? aud glasul îngrijorat al prietenei mele.

-Da Abigail, sunt bine. Doar vreau să ne vedem. spun şi o aud oftând. E totul bine la tine?

-Azi nu pot veni la tine, trebuie sa ajung la cursuri, Yeoreum.

-După cursuri, nu poți ieşi? întreb cu speranță în glas. Simteam ceva ciudat azi şi doar ea mă putea linişti.

-Am pian, Yeoreum...mâine sunt liberă!
-Bine, baftă! Daca nu răspund să ştii că sunt la bazin. spun şi depărtez telefonul de la ureche.

-Bine! Ai grijă de tine! o aud strigând şi zâmbesc.

Azi e pentru prima dată când zâmbesc. Închid apelul şi las telefonul pe blatul de la bucătărie şi dau drumul apei reci lăsand-o să curgă. Îmi duc mâinile sub jetul de apă şi le spăl cu grijă. Închid apa şi mă şterg pe mâini cu primul prosop găsit prin apropiere.
Mă întorc în cameră şi caut în dulap geanta cu echipamentul de înot. Nu am mai fost la bazin de aproape un an. Voiam să renunț dar apa e singurul lucru, în afară de prietena mea, care mă mai liniștește.
Cobor cu geanta în mână şi o las lângă uşă. Mă încalț şi iau paltonul pe mine în grabă, iau geanta şi ies pe uşă. Încui uşa în urma mea şi încerc să-mi reglez respirația haotică din cauza efortului depus şi micşorez paşii care mă purtau pe trotuarul gol către parcarea de pe strada alăturată. Observ un taxi abia parcat care încă avea motorul pornit. Alerg spre el grăbită. Bat ușor în geamul taxiului şi întreb dacă e liber. Răsuflu ușurată când urc pe bancheta din spate şi las geanta lângă mine. Îi spun locația unde să mă ducă şi şoferul îmi zâmbește în oglinda retrovizoare. Întorc privirea şi bat ușor din picior privind pe geam spre copacii uscați de pe marginea trotuarelor.
Odata ajunsă plătesc drumul şi cobor luând geanta de pe banchetă.

-Mulțumesc! spun şi zâmbesc respectuos către şoferul trecut de vârsta a doua.

Ajunsă, mă îndrept cu aceeaşi grabă spre vestiare. Las geanta pe o bancă şi îmi caut în buzunare mănunchiul de chei, printre care ar trebui să fie şi cheia de la dulapul meu. O găsesc şi descui uşa dulapului şi îmi scot hainele îmbrăcând costumul de înot şi las hainele în dulapul pe care îl încui înapoi. Probabil sunt singura care la ora zece dimineața vine la bazin să înoate dar atâta timp cât e deschis înseamnă că pot veni oricând. Intru în sală şi mă aplec la marginea bazinului pentru a verifica apa. E îndeajuns de caldă pentru a putea înota. Intru în apă şi înot până încep să mă relaxez şi să mă obișnuiesc cu apa. Las să iasă un oftat scurt. După aproape două săptămâni în care m-am simțit încordată şi agitată, în sfârşit am reuşit să mă relaxez. Îmi închid ochii în timp ce stau în bazin sprijinită cu coatele de margine şi încerc să-mi eliberez mintea de scena care se tot repetă în mintea mea de câteva zile. Moartea părinților. Uşa bazinului scarțaie zgomotos făcându-mă să deschid ochii şi să îmi îndrept atenția spre ea. Părul şaten îi acoperea fața în încercarea ei de a şi-l prinde în coadă. Statura ei şi forma feței mi se păreau extrem de cunoscute iar când se apropie de marginea bazinului îmi dau seama că e fosta mea colegă de antrenament, Rose.

-Yeoreum?

-Chiar eu, Rose! spun şi ies din bazin mergând spre ea.

-Mi-a fost dor de tine! spune şi mă îmbrățișează deşi eram udă.

-Şi mie! zâmbesc deşi nu cred cu adevarat ce spun.

-Ce faci aici? Credeam că ai renunțat la înot! spune Rose plecând de lângă mine iar eu rămân neclintită.
Simt picături de apă pe spate şi mă întorc cu fața spre bazin. Rose înota grațios în apa limpede a bazinului.

-Şi...eşti campioană națională, nu? întreb intrând înapoi în bazin. Încă simțeam aerul din jur fiind tensionat şi încercam să ignor asta.

-Da! spune mândră Rose înotând spre mine.

-Felicitări în cazul ăsta!

-Mulțumesc. Tu? Cum o mai duci?întrebarea inevitabilă apare. Ce să spun? Că nu mai fac nimic şi că am înghețat anul la facultatea pe care nu mi-o doresc dar o fac pentru a-mi respecta promisiunea față de mama? Să îi spun că sunt la un pas de o depresie şi că visez de aproape trei săptămâni modul crunt în care au murit părinții mei?

-Eu sunt bine. Cu facultatea, şi în rest cu prietenii!

-Ai iubit? o alta întrebare nedorită apare. Înghit în sec şi răspund cu o altă întrebare.

-Dar tu? spun şi ea chicoteşte, roşind în obraji.

-Sunt deja logodită! spune şi eu măresc ochii simtindu-mi gâtul uscat iar.

-Şi eu am prieten, dar nu e ceva serios! mint şi ies din bazin. Mă bucur că ne-am revăzut! Eu trebuie să plec! spun şi ies pe uşa bazinului fugind spre vestiare fără a o lasă pe Rose să mai spună ceva.
Mă asez pe bancă şi îmi dau jos casca lăsând părul negru să-mi cadă pe umerii uzi încă.

-De ce am mințit? Nu o să iasa bine asta! spun bătând agitată cu piciorul în podea şi îmi lovesc uşor capul de peretele vestiarului.
Minciunile mă vor ajunge din urmă. Mă mint şi pe mine mereu. Mereu mint. Mereu.