Rascolirea

20.3K 927 17
                                    

Mainile lui erau peste tot iar mintea mea era total pe alta lume. Cu ultimul gram de vointa pe care il mai aveam l-am impins si am reusit sa il indepartez de mine.

 - Ce...naiba?? intreaba Edward uitandu-se la mine cu o privire confuza 

- Asta nu se poate! Ti-am mai spus o data! am zis eu cand respiratia mi-e revenit la normal.

- Nu se poate sau nu vrei tu? ma inteaba el vizibil iritat. Kristen, zau ca nu te inteleg. Ce naiba este cu tine ? De a ce te joci cu mine? 

- Eu nu ma joc cu nimeni spre deosebire de alte persoane aici de fata, am zis eu nervoasa

- Adica....eu ma joc cu persoanele? Cine ti-a spus tampenia asta?

- Nu a fost necesar sa imi spuna nimeni...am ajuns singura la concluzia asta, iar vocea imi devenea din ce in ce mai stinsa.

- Uite ce papusica !! Eu nu sunt asa, eu nu ma joc cu oameni si nu ai nici un drept sa imi spui asta. Cuvintele lui au iesit ca o avalansa si nu mai stiam ce sa spun. Imi venea sa il jupoi de viu si dupa sa il atarn in cel mai inalt brad ca sa inghete acolo.

- De acord, nu am nici un drept, dar nici tu nu ai nici un drept asupra mea . Nu stiu cine naiba crezi ca esti ca sa iti permiti aceste gesturi cu mine, zic eu intinzandu-mi bratele lateral ca sa cuprind toata situatia asta tampita . Tu te crezi cu niste drepturi asupra mea pe care nu le ai, ma tratezi parca as fi una din curvele la de-o noapte si dupa ce te-ai saturat de ea o arunci ca pe o carpa . Eu nu sunt asa si nici nu voi fi in veci! Obisnuieste-te cu idea ca nu poti avea toate femeile de pe glob si ca mai sunt si exceptii iar eu sunt una dintre ele.

      Ma privea cu niste ochi mari parca nevenindu-i sa creada ca eu eram femeia de mai devreme, femeia pe a caruia corp mainile lui s-au plimbat.

- Nu am spus niciodata asta ! imi spune el cu o voce extrem de calma. Am stiut intotdeauna ca esti diferita de toate celelalte, dar nu imi pot da seama de ce. Nu stiu ce ascunzi sau ce experienta neplacuta te-a  facut sa fii asa, dar sunt convins ca nu ai fost asa dintotdeauna. Ceva te-a schimbat asta stiu sigur!

  Ma uitam la  el si nu imi venea sa cred cum a trecut de la o furie arzatoare la un calm atat de profund. Este bipolar cumva? Niciodata nu mi-a mai vorbit asa, intotdeauna avea zambetul sau strengar si tonul arogant iar acestea ii ascundeau adevaratele ganduri.

 - Asta nu te priveste si nu este problema ta! Oricum nu mai are nici o importanta....trecutul ramane trecut si nu trebuie reamintit deoarece va aduce cu el suferinte si deznadejde . Pentru mine trecutul este o amintire amara. Vocea imi era ragusita si de abia ma abtineam sa nu plang...imi doream sa fug si sa nu ma mai uit in urma, sa ma scufund in apele oceanului si sa privesc cerul prin apa azurie si sa nu ma mai intorc niciodata.

 - De ce nu vrei sa imi zici ? Ce te opreste? Vorbeste cu mine! imi spune el in timp ce se aproprie de mine. Puteam citi in ochii lui o blandete pe care nu o mai vazusem pana atunci iar miscarile erau atat de incete parca ar fi incercat sa ma opreasca ca nu ma arunc de pe un bloc.

- Nu! am zis eu strigand. Nu am sa iti spun, niciodata iar o lacrima imi aluneca pe obraz.

- De ce? De ce nu vrei sa imi spui?

- Pentru...pentru ....pentru ca nu insemni nimic pentru mine am zis eu. Ochi mi-au devenit izvoare de lacrimi si puteam vedea prin perdeaua lichida cum  muschii fetei i s-au incordat si mainile lui s-au strans in doua pietre . 

    A iesit pe usa ca o tornada trantind-o dupa el. Urmatorul sunet pe care l-am auzit au fost suspinele mele . Nu pot crede ca i-am zis o asemenea minciuna. El inseamna foarte mult pentru mine, pe barbatul asta am ajuns sa il iubesc , dar nu il pot forta sa faca la el. Eu nu sunt asa! M-am asezat pe pat si mi-am luat capul in maini ....nu stiam ce sa fac . "Offff, Kristen.....cum ai sa o repari pe asta? Cum il faci sa te ierte si sa ii demonstrezi contrariul?"

Din perspectiva lui Edward

     Aerul de munte ma izbi in fata si ma ajuta sa ma linistesc. Inca nu puteam sa asimilez ce mi-a spus Kristen. Chiar nu insemn nimic pentru ea ? Era pe punctul sa fie a mea si imi spune ca nu insemn nimic pentru ea. Adica tot ce pot intelege de aici este ca nu are sentimente, dar stiu ca nu este asa. In seara asta am vazut-o plangand ...masca pe care o poarta tot timpul a cazut din cauza ca i-am amintit de trecutul sau. Ceva s-a intamplat, ceva ce a afectat-o enorm si a facut-o sa fie ceea ce este acum.

       Refuz sa cred ca este adevarat ceea  mi-a spus! A zis lucrul acesta din cauza nervilor, dar eu vreau sa aflu ce s-a intamplat  si voi afla. Ma indepartez de cabana si continui sa merg pana ajung intr-o poienita. Imi aduc aminte ca obisnuiam sa vin aici cu tata, ma invata cum sa vanez, ce sunete scot pasarile in sezonul pe imperechere, acum toate aceste imi lipsesc enorm. Mi-as dori sa mai venim aici si sa ne intoarceam in trecut sa am din nou 12 ani si sa ma uit la tatal meu ca la un erou. Gandul imi zboara din nou la Kristen pentru ea trecutul este doar o amintire amara ...asa mi-a spus. Am plecat manat de mania pe care cuvintele ei a trezit-o in sufletul meu si am lasat-o plangand .....ochii aceia mari si frumosi de care m-am indragostit  din prima secunda in care i-am vazut.. varsa acum lacrimi si totul din cauza mea. Oricat de mult as incerca sa mai neg, nu pot. Am crezut ca nu voi trai niciodata ziua in care sa spun " Da, m-am indragostit ca un nebun!" , dar in seara asta am realizat lucrul acesta. Kristen mi s-a strecurat in suflet si nici eu nu imi pot da seama bine cum s-a intamplat. Ador momentele cand se enerveaza, cand se concenteaza si nu vrea sa fie deranjata , cand o tachinez  iar in ochi ii apare acea scanteie de furie. Ma inebuneste cand isi lasa capul intr-o parte si isi musca buza , dar cel mai mult ma fascineaza cum ii sta parul cand si-l ciufuleste. Am sa fac tot ce imi sta in putinta sa ajung la inima ei si sa reusesc sa o fac ca uite partea acea din trecutul ei atat de urata.

        Oftez din toata fiinta mea si ma uit la ceas , este 12:30....acum trebuie sa doarma. Strabat padurea inapoi pana la cabana si intru in ea fara sa fac zgomot. Ma indrept spre camera si deschid usor usa iar privirea imi zboara spre pat unde o vad pe ea dormind. Sta ghemuita pe o parte si pare inghetata. Doarme atat de linistita iar pe chipul ei nu se observa nici o urma de suferinta. Ma dezbrac si imi iau doar o pereche de pantaloni scurti iar apoi ma bag in pat langa ea . Ma aproprii de trupul ei firav si observ ca este tot rece atunci o intorc cu fata la mine si o strang strans in brate. Ofteaza adanc si isi adanceste fata in scobitura aflata dintre perna si umarul meu aproprindu-se mai aproape de mine. O invelesc mai bine si inchid ochii dorindu-mi ca in fiecare seara sa adoarma asa in bratele mele.

* Imi cer scuze pentru intarzierea mea ....nu prea am avut timp, dar stiu ca aceasta nu este o scuza. Va multumesc tuturor celor care cititi "nimicurile mintii mele" si  am sa incerc sa postez mult mai des.*

AtractieWhere stories live. Discover now