Atractie

Noi evenimente

      Doua zile au trecut de la intalnirea cu trecutul. Nu mai eram atat de speriata iar acum ca il aveam pe Edward langa mine nu imi mai pasa de absolut nimic. Stiam ca ma aflu in siguranta si asta era cel mai important lucru pentru mine. Prietenii nostrii lipseau de cateva zile bune, dar nu le simteam lipsa , pur si simplu totul se petrecea in cel mai firesc mod posibil. Acum stam amandoi in fata semineului , el cu capul in  poala mea iar eu  ma joc cu mainile in parul lui. Sunt momente in care toate acestea mi se pare ireale , stau si ma gandesc cum eram noi la inceput si cat de repede au evoluat lucrurile. Imi este atat de frica ca toate aceste lucruri sa se destrame iar eu sa ma trezesc intr-o dimineata si sa realizez ca totul a fost un vis frumos. Inima mea era atat de dornica ca relatia noastra sa devina mai mult decat un “ –Buna! Ce faci?” incat sa imi fi imaginat toate momentele prin care am trecut, toate atingerile si toate sarutarile impartasite. As fi fost o persoana care sufera de schizofrenie , care nu mai face diferenta dintre realitate si fictiune, care s-ar fi lasat condusa de dorinte si care nu ar mai fi dat importanta celorlalte lucruri. 

    Mintea imi este pe taramuri atat de indepartate incat nu aud intrebarea barbatului. Imi mut privirea spre el si ii intalnesc ochii curiosi care astepta raspunsul meu la intrebarea pe care nu am auzit-o. Se ridica in cot iar acum chipurile noastre sunt la acelasi nivel , mana lui se aseza blanda peste obrazul meu iar eu imi las capul sa se sprijine in palma lui. Nu vreau ca toate acestea sa se termine iar un oftat adanc imi scapa printre buze.

- Trebuie sa fi fost ceva foarte important daca esti atat de departe cu gandurile! La ce te gandesti , mata?

- La tot si la nimic . Pur si simplu analizam situatia in care ma aflu si ne aflam. Acum o luna daca  ne aruncam doua vorbe si acelea pline de sarcasm, acum....uita-te la noi ..stam aici linistiti ca si cand am avea in spate atatia ani impreuna. Iti vine sa crezi? Mie una nu! Tot imi este frica sa nu fie un vis frumos si sa ma trezezc din el . 

- Offf! Esti atat de mica ! Nici mie nu imi vine sa cred ca suntem aici....asa....am visat de atatea ori la momente de genul acesta incat mi se pareau ireale. Erau undeva departe, la celalalt capat al lumii si eu nu puteam ajunge acolo. Parca eram blocat , imobilizat intr-o camera plina de oameni , dar din care lipseai tu. Culorile nu mai erau culori, parca si-au pierdut din stralucirea lor. 

  Si-a trecut mana prin par iar privirea si-a fixat-o undeva pe tavan. Era ganditor ! Stau si ma intreb la ce se gandeste oare? Curiozitatea este atat de mare incat nu ii pot rezista. 

-La ce te gandesti? il intreb eu cu o voce soptita

- La tot si la nimic! 

Zamesc ! Insa stiu ca mai este ceva , ceva ce il macina si nu vrea sa imi spuna pentru a nu ma ingrijora. 

-Si care ar acel tot si nimic! 

- Nu te lasi, nu? ma intreba el in timp ce se intoarce cu fata spre mine si isi afunda chipul in pieptul meu. Dau din cap in semn ca nu

-Ma gandeam cand ne intoarcem te muti la mine si vei avea nevoie de un bodyguard bine pregatit. Si sa nu aud un raspuns negativ ca nu am de gand sa accept asa ceva. Trebuie sa aiba cineva grija de tine , sa il tine pe nenorocitul ala departe de tine iar eu voi fi mult mai linistit daca stiu ca este cu tine o persoana capabila si antrenata pentru asemenea lucruri.

-Dar ai tu grija de mine! Pentru ce sa am nevoie de un om care nu face altceva decat sa ma urmareasca 24 de ore pe zi 7 zile pe saptamana. Sincer , incep sa ma simt ca un copil  care are trebuie supavegheat in permanenta de dadaca lui, ii spun eu

-Eu nu voi fi mereu cu tine ! Gandeste-te putin! Daca individul asta a fost in stare sa faca atunci ceea ce a facut , pe cand erai doar o adolescenta , acum ca esti o femeie de ce crezi ca ar fi in stare ? Uite, daca nu vrei sa o faci pentru tine macar fa-o pentru mine