Ziduri distruse

18.1K 757 12
                                    

           Totul mi se parea ireal. El nu putea sa apara tocmai acum in viata mea dupa ce m-am chinuit atat de mult sa uit  acele momente din trecutul meu. Nu vreau sa mai traiesc din nou zilele in care stateam si plangeam  in pumni de ciuda deoarece nu puteam spune sau face absolut nimic .  Aparitia lui Edward a fost precum o minune , nu credeam ca voi reusi sa scap din acele brate ale trecutului . Stiu sigur ca ma va intreba ce s-a intamplat si va avea intrebari pentru mine iar raspunsurile i le pot oferi numai si numai eu . Poate ca a venit momentul sa ii spun , poate ca ar trebui sa afle ce se intampla . Presimt ca va fi o noapte foarte lunga si obositoare. 

       Parca masina in dreptul cabanei si ma ajuta sa ies . Picioarele nu mi le mai simteam iar capul ma durea ingrozitor de tare. Am pasit amandoi, tacuti pragul nestiind ce sa spun. 

-Edward....incep eu , chiar....

- Shhttt, gata ! Vorbim maine, acum trebuie sa iti faci un dus si sa dormi. Am cateva intrebari , dar ele mai pot astepta pana maine dimineata imi spune el. Ma uit la el uimita , dar nu zic absolut nimic , dincontra il ascult.

-Hai, fugi sus . Fa un dus si baga-te in pat ! Eu am de dat cateva telefoane apoi vin si eu !

Imi tarasc picioarele grele pe scari si ma bag direct sub dus. Apa ma ajuta sa ma relaxez , dar nu imi inlatura acele momente atat de orbile. Imi frec corpul intr-un mod dureros , parca dorind sa scap de urmele  invizibile lasate de el , ma simt murdara . Inchid apa si ma bag direct in pat dupa ce imi iau pe mie vechii si iubitii mei pantaloni scurti si un tricou. Imi las capul pe perna moale si imi unesc pleoapele in speranta ca voi reusi sa adorm in curand . Dupa o vreme simt cu salteaua se lasa sub greutatea cuiva iar un parfum familiar imi inunda narile . Ma intorc cu fata spre sursa mirosului si ma las prinsa in stransoarea bratelor lui. El era tot ce imi lipsea pentru a putea adormi  linistita .

      Lumina puternica m-a fortat sa imi deschid ochii . Ma uit in jur si observ ca sunt singura in camera iar de la parter pot simti parfumul  aromat al cafelei . Ma dau anevoios jos din pat si imi iau un hanorac pe care l-am gasit pe spatarul unui scaun . Inspir adanc si cobor scarile. Stiu ca am de dat cateva raspunsuri , poate ca asa este mai bine . Nu vreau sa mai tin asta in mine , secretul acesta ma macina profund iar eu simt ca Edward are tot dreptul sa stie .

      Il zaresc stand la masa din bucatarie cu o cana de cafea in mana si cu telefonul in cealalta . Ma zareste iar un zambet ii lumineaza fata . Ma aproprii de el si ii zambesc si eu in timp ce ma duc sa imi iau licoarea magica 

-Buna dimineata ! ii spun eu in timp ce ma asezam langa el la masa

- Neata ! Cam tarziu ! imi raspunde el

-Mda ....

     O liniste apasatoare se lasa intre noi  si eu simt nevoie sa o intrerup deoarece nu mai pot astepta. Stiu ca vrea sa afle , dar mai stiu ca nu vrea sa sa ma forteze.

       -Este o amintire foarte dureroasa , cand il vad imi amintesc cele mai negre clipe pe care le-am trait in toata viata mea . Din cauza lui sunt ceea ce sunt si tot din cauza lui m-am schimbat atat de mult nelasnd pe nimeni sa se aproprie de mine ....cu o singura expceptie si imi ridic ochii spre el . 

Ochii aceia negrii ma privesc confuzi si curiosi. Deodata se ridica si se pune cu mine jos intre perne in fata semineului care arde necontenit .  Ma priveste indelung dupa care imi spune:

- Te ascult! Sa stii ca nu sunt aici ca sa te critic . Eu vreau  doar sa aflu ce te macina atat de tare si de ce iti este frica . Isi lipeste fruntea de a mea si ma trage in poala sa inconjurandu-mi trupulcu bratele sale formand o fortareata.

-Totul a inceput in adolescenta! Pe atunci eram o fata extrem de vesela si naiva , credeam in oricine si in orice . Imi placea foarte mult sportul, mai exact il iubeam eram fascinata de el . De mica alergam foarte mult si parintii  mei nu au avut nimic impotriva sa il practic si la nivel inalt . Avem un antrenor care imi putea fi tata , el avea familie si un baiat mai mic ca mine cu un an . In ochii tuturor era sotul si tatal perfect , oricine si-ar fi dorit unul asa. Practic am crescut alaturi de el. Aveam 8 ani cand am  pasit pentru prima data pe o pista de atletism . Ma fascinau acele secunde dinaintea startului, momentul cand alergam si puteam observa pe toti cum ma urmareau, cum ma luptam cu o adversara pentru podium si mai ales cum striga el la mine sa dau tot ce am mai bun . M-am oprit si imi reveneau toate acele momente in minte  iar un zmbet mi-a aparut pe buze. Puteam simti barbia lui Edward sprijinita pe capul meu 

AtractieWhere stories live. Discover now