Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

O ultimă bătălie

          Privirea îmi este încețoșată, însă tot îl văd pe Harry apropiindu-se speriat. Aud voci în depărtare chiar dacă ei sunt chiar în fața mea. Alunec ușor pe lângă patul rece de fier și simt gresia rece sub fund.

          — Respiră, iubito! Îmi simt mâna strânsă cu putere și aud o șoaptă undeva în fundul creierului, care mă îndeamnă să respir, așa că ascult de ea și mă concentrez pe respirație.

          Închid și deschid ochii continuu, simțind că mă sufoc.

          — Iubito, te rog să te calmezi... Ascultă-mă, ok? Ascultă-mi vocea... Concentrează-te!

          Și ascult. Ascult vocea crețului ce încearcă să mă tragă înapoi de oriunde m-aș afla. Pe tărâmul panicii, însă frica învinge ca de fiecare dată. Nu mă pot gândi decât la Nick. Unde este... Ce-i va face Craig, dacă îl voi pierde și pe el?

          — Iubito? Samantha, te rog, nu e vina ta. Nu e vina ta, iubito... Nimic din toate astea nu s-au întâmplat din vina ta...

          Îmi simt obrajii uzi și nu-mi mai dau seama dacă sunt lacrimi sau e doar transpirație. Aud vocea lui Harry, înfundată, îndepărtată dar aud cum încearcă să ajungă la mine, să răzbată prin zidurile create de temerile mele.

          — Concentrează-te pe ceva frumos, pe cea mai frumoasă amintire a ta, iubito... Continuă Harry lupta cu subconștientul meu, așa că fac cum mi se spune. Caut în memorie cea mai frumoasă amintire a mea, care desigur îl include pe el. Mă concentrez, însă creierul îmi este năpădit de toate amintirile cu el. Prima întâlnire cu el, primul zâmbet și primul sărut.

          — Iubito, respiră, uită-te la mine. Respiră o dată cu mine, ok?

          Îmi ridic privirea spre el si chiar daca încă îl văd în ceață, sunt conștientă de mișcările sale. Trage aer adânc în piept, așa că fac și eu ca el încercând să-mi readuc vederea și respirația la normal.

          Mă concentrez pe mișcările lui, mă concentrez pe ce spune pregătită să mă calmez, însă în următoarea secundă îmi simt respirația oprită și buzele acaparate cu dorință într-un sărut tandru. Îmi concentrez toată energia pe el și îi răspund cu aceeași nevoie. Închid ochii și mintea mi se limpezește brusc și toată vina si teama dispar. Nu mai e loc și pentru ele. Nu mai e loc pentru nimic, tot universul e nul în clipa asta, iar eu sunt conștientă doar de sărutul lui adânc și de mâna ce îmi ține tandru ceafa.

          După câteva secunde lungi, care pentru mine au fost o veșnicie de plăcere, ne despărțim din sărut, deodată conștienți că nu suntem singuri și amândoi tragem guri mari de aer.

          Luciditatea apare și ea imediat și când deschid ochii, chipul frumos al lui Harry îmi liniștește bătăile inimii. Îl privesc cu ușurare și sprijinindu-mă de el, mă ridic la loc pe pat.

          — Doamne, iubito, m-ai speriat îngrozitor. Șoptește speriat, îmi prinde fața în palme și mă sărută apăsat pe frunte. Îmi sprijin capul pe pieptul lui și ascult bătăile inimii înfricoșate.

          — Sunt bine... Eu... Toate astea m-au copleșit... Presupun.

          — Ce scrie pe asta? Harry ia bucata de coală albă între degete și înainte să-i răspund sau să am timp să mai reacționez în vre-un fel, izbește cu pumnul în perete. L-am lăsat pe nenorocit să plece. E nu mai vina mea! Adaugă furios și își trece mâna prin păr de nenumărate ori.

          — Ce s-a întâmplat? Unde e fiul meu? Aud vocea tristă și în același timp speriată a femeii căruia i-am promis imposibilul. Trag o gură mare de aer și o expir ușor, cu un oftat înainte de a-i răspunde Alexandrei.