Adopted?! *pauza*

Capitolul 24

"I-am simtit buzele presandu-se de ale mele usor, parca as fi fost facuta dintr-un material sensibil care la prima atingere se sparge, sau cel putin asta imi dadea impresia.

Ne-am despartit insa din sarut cand nevoia de aer si-a facut simtita prezenta.

L-am privit pentru cateva secunde in ochii lui albastrii, asta pana cand el a luat initiativa pornind un alt sarut dulce si usor.

Mi-am pus o mana pe obrazul lui mangaindu-l usor, cealalta mana lasand-o pe pieptul lui.
El avea ambele brate puse in jurul taliei mele, tinandu-ma aproape si astfel asigurandu-se ca nu voi pleca de langa el.

Desi nu as face asta niciodata!"

Ma trezesc confuza. Totul se simtea atat de real, acel sarut, acea imbratisare. Si mai ales, acea privire. Doamne, ochii aia albastri sunt slabiciunea mea.
Mi se pareau atat de cunoscuti acei ochi, pot sa jur ca i-am mai vazut pana acum.

Privirea aceea m-a facut sa ma simt... Speciala!

Din tot visul i-am retinut doar ochii, nu si trasaturile fetei. Deci, stiu doar ca sarutam un baiat cu ochii albastrii. Atat...
Incerc sa ma concerntrez, dar parca restul chipului i-a fost sters cu buretele.

La naiba, chiar voiam sa stiu cine era.

Ce-i drept, din cate am observat in vis, saruta bine. Zic si eu...

Mi-am luat telefonul de langa perna si m-am uitat la ceas. Era 6 a.m. asta inseamna ca mai am timp pana sa plec.
Profit de ocazie si fac un dus scurt pe corp, dupa care ma indrept spre sifonier in cautarea tinutei pentru azi.
Sfarsesc alegand un hanorac negru, un tricou negru, si blugii mei tot negrii.

Wow, ce "colorata" sunt azi.

Ma imbrac repede cu hainele alese, dupa care ma duc inapoi in baie pentru a ma spala pe dinti si pentru a-mi mai pieptana inca o data parul, deoarece acesta continua sa stea cum vrea el, si nu cum vreau eu.
Am sfarsit prinzandu-l intr-o coada de cal.

Cand m-am uitat pe orar parca primisem o palma peste fata. Eu aveam sport, iar eu nu am pantaloni de trening si adidasi.

Rahat.

M-am intors in sifonier sperand sa dau iar de o punga surpriza, cu haine de la una din fete.
Spre norocul meu, am gasit o pereche de colanti negri impaturiti.

Nota mintala: multumeste-le inca o data felelor pentru ca te-au scos dintr-o situatie de rahat. A, si pentru ca ti-au cumparat haine.

Mi-am adus aminte ca Perrie imi facuse cadou de revelion o pereche de converse negre.
Le-am gasit intr-un colt, exact acolo unde le-am pus ultima data cand le-am purtat.
M-am uitat repede la marimea de pe eticheta colantilor, si am constatat ca erau marimea mea. Asa ca nu i-am mai probat, in principiu, trebuiau sa imi vina.
Am luat in fuga si un tricou albastru inchis, de schimb, si un hanorac negru cu fermoar dupa care am pus hainele cu grija din ghiozdan. Urma sa imi las pantalonii si conversele in vestiar, ca sa nu le mai car dupa mine.

Cand in sfarsit am fost gata, am putut cobori la parter, unde spre surprinderea mea, nu era nimeni.
Am intrat in bucatarie luandu-mi in graba o sticla de apa. Cand sa ies ma izbesc de Liam care era somnoros.

Liam: neata, casca.

Eu: neata.

Liam: ai nevoie de cineva care sa te duca spre scoala?

Eu: nu e ok.

Liam: lasa-ma sa reformulez. Trebuie sa te duca cineva inspre scoala, chicoteste.