My vampire prince

1.

Hai ca tre' sa incep cu descrierile. Bunaaa... Eu sunt Brook , am 17 ani, un par castaniu si ochi căprui. Sunt o fire nebună si complet neascultatoare, imi place sa dansez si sa cat si ma pricep si la desen. Si da, stiu , sunt cea mai modestă persoana. Odata am avut si un iubit , dar sa terminat rau (media). Am reusit sa trec peste , mi-a luat 2 ani , iubire de copii ce sa zic. Cel mai rau lucru la vârsta de 17 ani este ca, toti adolescenti trebuie sa isi gaseasca stăpânul sau stăpână . Nasoală treaba. Mai sunt 2 zile pana la bal. Urăsc balurile , tre' sa port rochii , sa port pantofi cu toc si o masca ca cine ma alege sa nu ma aleagă dupa frumusetea pe care nu o am. Adică am forme voluptoase si par dragalas dar niciodata nu m-am considerat frumosa , ci mai degraba normala. Ma ridic din pat si merg la baie. Cand ies cobor la bucătărie unde o întâlnesc pe mama. Ea este o femeie mereu vesela cu par castaniu, cu ochii verzi .
-Mama , mi-e foame!!!
-Ce vrei sa mănânci?
-Nutella,dăă...! Dupa ce mănânc repede ies in oras cu Maria, bff-ul meu. Rebuie sa ne luam rochii si chesti dalea.
-Buna Brook , spunea ea trista.
-Hey Mary, esti ok?
-Imi este asa de frică pentru bal.
-Stiu, si mie. Hai sa mergem ca nu avem toata ziua la dispozitie. Mergem prin mall si eu nu gasesc absolut nimic. La un moment dat am vazut o rochie de un bleumarin cu material de vual negru pe deasupra. Am cumparato. Apoi la ea am asortat niste pantofi negrii cu toc de 13 cm. Apoi la final am cumparat un plic negru sclipicios. Maria si-a cumparat o rochie rosie sclipitoare cu niste pantofi negrii de 16 cm si o posetuta la fel ca rochia. Dupa ce ne întoarcem acasa eu merg in camera mea si vad pe pat masca cumpărată de mama. La noi era traditia ca mama sa cumpere masca fiicei si tati la fi. Masca era neagra cu sclipici bleumarin. Dupa ce imi aranjez rochia si pantofii in dulap ma schimb in pijamalele mele roz si ma pun la somn, maine v-a fi o zi grea.
-DIMINEATA-
Ma trezesc complet buimacă si ma uit la ceas. E 13:30?! Mor , mai sunt 6 ore pana la bal iar eu am dormit ca o scroafa pe platoul de Crăciun. Ma ridic repede din pat si dupa ce imi fac rutina de dimineață merg la mama in bucătărie. Cand cobor o vad pe un scaun langa masa .
-Mama?
-Bbuna scumpo! Spune si bufneste si mai tare in plâns . Imi este asa de mila de ea. Merg si o iau in brate.
-Mama, este ok, voi fi bine. Incerc sa o calmez.
-Nu,nu v-a fi , nu te voi mai vedea niciodata . Spune si isi acoperă fata de palme. Generatia mamei a fost singura care a scăpat fara sa aibe stăpân. In acea vreme vampiri rămâneau povesti pentru copii. Dupa o ora de consolat pe mama merg sa ma pregătesc. Merg la baie si imi fac un dus cu un fel de dus cu miros de cafea. Dupa ce ies ma îmbrac cu rochia si imi pun pantofii iar apoi imi fac un machiaj smokye si ma dau cu un ruj închis aproape negru , imi bag in geanta telefonul si cobor.
-Mama, plec! Spun aproape dandu-mi lacrimile. Ea vine si ma îmbrătisează.
-Ai grija , te rog , ai grijă, spune iar tristetea i se revarsă pe chip. O iau in brate si apoi aud soneria.
-Ei sunt. Dupa ce deschid usa dau peste un bărbat de vreo 60 de ani, cu o piele alba ca laptele si cu ochii mov .
-Buna seara domnisoara Wilson.
-Buna seara. Ma conduce spre limuzina in care iau loc sfioasă. Mor de frică.
-Nu trebuie sa va fie frică domnisoara.
-Ma scuzati, nu vreau sa deranjez , spune eu încet, daca nu va suparati , puteti sa ni imi mai cititi gândurile , macar sa mai am putin parte de intimitate inainte sa imi gasesc stăpân.
-Soferul da din cap afirmativ si continua sa conduca in liniste. Cand ajung raman uimită. Un castel de o culoare grena ce arata înfricosător. Intru pe usa mare si groasă din lemn de cires si ma uit din jur-împrejur si vad o multime de vampiri cu pahare cu un lichid rosu in ele. Sânge. Mai observ si fetele speriate si derutate ale adolescentilor. Cobor scările ce erau din piatra , desigur, acoperite de un covor rosu. Nu stiam unde sa ma duc sau ce sa fac, eram si eu, ca toti ceilalti, derutată. Cand ajung la parter , ma decid să stau intr-un loc si sa incerc sa nu ma fac de ras. Totusi era putin probabil asta deoarece 65% din persoanele de aici pot citi gândurile mele. Uite, asta urăsc la vampiri. Din plictiseala , m-am gandit sa o caut pe Mery , dar la ce aglomeratie este si la ce mare e locul asta renunt repede. Si uite asa a venit si ora 12:00. Acum fiecare fata este strigară sa intre pe rand si sa ne asezam in linie pe scena. Mhh...zici ca se prezintă niste obiecte. Langa mine o vad pe Mary ce mai avea putin si lesina , sincer, si eu eram in aceiasi stare.
-Madeleine Tomdon ! Este strigata prima fata de la coada. Ne i-a in ordine . Eu fiind a 6-a am asteptat. Dupa ce striga o fata imediat spunea numele stăpânului ei si la ce masa trebuie sa astepte.
-Mary Watson , stăpânul vostru este Edward Connor masa 23. Mary pleaca de langa mine linistită si merge unde i-a fost spus.
-Brook Wilson, stăpânul vostru este Aiden Price , printul vampirilor . Director la limuzina rosie dragă. What , print , cum, cand? Cobor de pe scena încercând să nu par speriată. Pe naiba , imi citesc gândurile! Ies din castel , iar in fata limuzinei rosii vad un domn bătrân ce era om, yupii.
-Buna seara domnisoara.
-Buna seara. Dupa ce imi deschide usa si urc, urca si el in locul soferului.
-Amm , pot sa te intreb cate ceva?
-Sigur .
-Pai , in primul rand am vazut ca esti om,nu?
-Da , spune el cu o fata amuzată.
-Eu ce voi face cand voi ajunge la stăpân? Adica voi fi menajeră sau ce?
-Asta doar printul o stie.
-De cat timp lucrezi pentru el.
-De 14 ani. Numai aveam nici o intrebare de adresat acum. Cand ajungem, cobor din masina iar in fata mea se afiseaza un palat ca in povesti. Era asa de frumos si chiar mai mare decat cel in care ne-am gasit stăpânul. Cand intru sunt cuprinsă de uimire sa vad ca totul este modern aranjat. Totul arata ca intr-o vila scumpa. In living vad un băiat ce arata de 19-20 de ani si ce sigur are peste 1000. La gândul meu probabil chicoteste putin. Se ridica si acum ii vad si fata. Are niste ochii albastri patrunzatori ca doua oceane si un par negru ciufulit ce ii stătea asa de bine. Stai , el aude ce gandesc. Spun si imi dau o palma mintal . Dupa ce soferul s-a dus sa imi duca bagajele in camera mea , printul se apropie de mine.
-Poti sa imi spui Aiden , papusa. Asta m-a enervat .
-Si tu poti sa imi spui Brook , nu păpușă ca nu-s din plastic. El se uita cu o fata cercetătoare la mine apoi imi da jos masca . Oh...uitasem de ea.
-Hai sa iti arăt camera ta. Urcam pana la primul etaj si intrăm intr-o cameră cu o usa alba. Eram fascinată , de unde ma cunoaste asa de bine de imi stie gusturile ? Camera era gri cu un pat alb . De o parte si de alta a acestuia se aflau doua dulapioare mici. Apoi am vazut ca era o usa ce ducea la un dresing plin de haine , iar alta ce ducea la baie .
-Vad ca iti place.
-De unde ai stiut ce imi place?
-Eu stiu absolut tot despre tine ,păpușa.
-Nu sunt din plastic! Spun eu nervoasă dar fara sa tip.
-Hai sa ma conving , spune el in timp ce se apropie de mine. Gândeste Brook....ce fac?
-Parca stiai totul despre mine ...ai fi stiut daca am silicoane sau nu. El se uita ciudat la mine apoi spune:
-Bine ,ai castigat , isi ridica mâinile în semn de capitulare. Eu fac o fata de învingătoare si ii scot limba.
-Nu mai face asta, spune el usor amuzat.
-Ce sa fac , asta , spune si scot din nou limba. In secunda urmatoare ma trezesc lipită de perete si il vad pe Aiden la cativa centimetri de mine. Respirăm din ce in ce mai precipitat iar fluturii din stomac au iesit la iveală. Stai putin, fluturi ?
-Sa sti ca poti face multe cu lima aia , dragă Brook. Este prima oara cand imi spune pe nume si se aude asa de bine spusă de el. Are un rânjet de învingător. Stăteam asa de aproape. Mâinile mele stăteau pe langa corp iar ale lui stăteau de o parte si de alta a capului meu. Incerc sa il impig dar la naiba , e greu.
-Incerci degeaba , spune el ,eu simtindu-i respiratia mentolata combinată cu putin miros de tutun. Se apropie si imi satură coltul guri apoi vine la urechea mea si imi spune.
-Am auzit ca esti virgină, e adevarat? In momentul ala am explodat si fiecare nerv al meu era ca o bomba ...nucleară.
-Tu iti bati joc de mine! Ce te intereseaza daca sunt sau nu virgină , hă? El se uita uimit la mine apoi imi spune.
-Sa nu mai tipi niciodata la mine, spune putin mai tare decat mine cu si o voce amenintătoare . Iese din camera si ma lasa singura. Pff...ce arogant. Sa sti ca te aud. Ce , de cand ?!Da dragă , asa ca ai grija ce spui.
Mhh...
Hey, asta a fost capitolul 1 din cartea aceasta , sper sa va placa si sa va uitati la media la fiecare capitol.