Vieți distruse

Asteptare

Ziua a trecut fara sa îl mai întalnesc.Nici la cantina nu fusese,
nu aveam cum sa nu îl observ când am masurat fiecare particica cu privirea agera ca de vultur.

Profesorii ne anuntase la sfârsitul zilei ca saptamana ce va urma va fi una grea,cu câteva simulari de examene a caror nota conta destul de mult deci nu aveam timp de ticna,însa pana atunci ne statea gândul doar la weekend-ul pe care îl vom petrece la fel de nebun ca toate celelalte.
Sambata era mereu ziua fetelor iar duminica eu si Naty ne faceam de cap în timp ce Ela statea cu Bogdan.

Dupa noaptea de club am hotarât cu Naty ca duminica sa ne-o petrecem în parculetul campusului sub cerul liber pe iarba proaspata.

Ce te nelinisteste?!Te vad cam abatuta...ma întreaba ea...Sa nu îmi spui ca te-ai îndragostit si tipul nu îti împartaseste sentimentul...glumeste ca sa ma scoata din starea proasta ce o aveam.

Nu Naty, nici vorba...nu o sa ma mai indragostesc niciodata,stii doar ce am patit ultima oara...

Isi petrece mâna de dupa gâtul meu si ma cocoloseste la piept ca pe un copil.

Lasa Ioana ca nu esti batrâna,ai timp sa o faci din nou...uita-te la mine deja mi-a trecut de Laur,acum am un boboc în vizor dar vineri nu l-am vazut deloc...si nici pe tipul care iti place...trebuie sa aflu ce se întampla si apropo nu ai uitat sa imi povestesti ceva?!

Ma uit la ea zâmbind si o vad cum se ridica în fund si astepta cu nerabdare sa încep.

Am facut cunostinta,dupa ce am dat cap în cap...îi zic scurt.

Pe bune...rânjeste ea...si cum îl cheama,a-ti mai vorbit ceva,v-ati sarutat si voi?!

Naty...îi pronunt numele accentuat...Numai la prosti iti sta gândul,ce naiba sarutat când abea am reusit sa aflu cum îl cheam.

Si,si...ce nume pervers detine?!

Il cheama Emil dar mie sincer mi-ar placea sa îi zic Emy.

Oooo îmi place...deja îl alinti,deci te îndragostesti...se ridica si începe sa topaie ca o iapa prin iarba...Ioana e îndragostita si ce bine îmi pare ...striga de nebuna batând din palme.

Taci si treci aici sa nu te auda cineva...o trag de mâna...Sa nu ii zici nimic Elei nu cred ca e de acord sti doar parerea ei.

Stai linistita,ti-am mai zis gura îmi e mormânt pâna nu te hotarasti sa îi spui tu.

....

Haosul saptamânii ce a urmat ma cam dat peste cap.Învatam pâna la craparea zorilor iar ziua nu stiam când trecea din cauza stresului continu,abea daca apucam sa manânc ceva sau sa beau o gura de apa.
Stiam ca simularile le voi lua cu note mari doar nu ma sacrificasem degeaba.
Daca nu eram în aceeasi grupa cu fetele probabil ca nici pe ele nu le mai vedeam.
Nu avusesem timp nici sa ma gândesc la Emy care înca nu îsi facuse aparitia...sau poate fusesem prin preajma dar am fost eu mult prea acaparata.
Naty cu siguranta stia ceva pentru ca de câteva zile nu mai era prezenta tot timpul,cauta orice portita de scapare,asta însemna ca pusese mâna pe trofeu.

Weekendul a venit ca o mana cereasca,aveam de gând sa stau si sa lenevesc în pat zi si noapte ca sa imi recuperez orele nedormite însa prietenele mele au insistat sa vina sa bea cafeaua la mine.