Adevarul doare

317 31 0
                                    

Nu ma asteptam la asta,am fost izbita din plin de vorbele dure...stiu adevarul doare dar tot adevar ramâne.
Îi privesc pe amândoi fara sa deschid gura,ce mai era de spus...Alex avea dreptate...de ce mai statea cu mine?!...m-am intrebat si eu de multe ori.
Imi întorc capu catre Ela care era rosie la fata de furie,stiu si pe ea o durea ceea ce tocmai auzise...

Sa mergem...îi spun cu voce stinsa aruncân o ultima privire spre cei doi.

Emil ramasese blocat de parca timpul s-ar fi oprit în loc pentru el iar Alex cu siguranta nu si-ar fi dorit sa fiu acolo.
Cine sa îl mai inteleaga,acum ma iubea iar in urmatoarele secunde eram pentru el o simpla invalida.Nu ii mai citeam nimic pe chip si privirea ii era goala...ma umilise din nou fara sa ma mai atinga de data asta.

Regretam ca cedasem cand Ela a zis sa venim si sa lamurim lucrurie.Nu ma asteptam sa il gasesc si pe Emil aici si mai putin sa ma aflu in situatia asta de rahat.

Ne grabim sa iesim,vroiam sa fiu singura in casa mea cat mai repede si sa incep sa imi plang de mila asa cum am facut de fiecare data,nu mai aveam curajul sa imi înfrunt viata.

Ela rasuceste scaunul si grabeste pasul sa ne îndepartam cat mai mult.O voce ragusita ma striga dar nu vreau sa ma mai intorc...era vocea lui Alex si ma temeam sa o mai ascult.
Zeci de stari îmi strabateau înauntrul si nu eram in stare sa le fac fată...simteam ca nu mai am aer destul asa ca îi strig Elei sa fuga.
Aerul rece imi izbea fata in timp ce prietena mea alerga ca o nebuna împingând scaunul cu rotile in care ma aflam.
Pasii grabiti din urma noastra îmi dadea de stire ca cineva ne urmarea.

Ela te rog staiiii...opresteteee...se aude glasul lui Emil dar parca Ela era în transa.
Nu indraznea sa se opreasca si nici eu nu aveam curajul sa îi spun sa o faca desi inima îmi batea cu putere in piept si as fi dorit sa fiu acum in bratele lui...sa ma linisteasca.Probabil ca nu vroia ca Emil sa fie victima furiei ei.
Urcam in graba în masina de calatori ce tocmai oprise in statia de autobuz...nu stiam nici una dintre noi ce numar era sau unde ne duce...am urcat si gata.

Cand ne-am stiut in siguranta ne-am uitat una la alta si am isbucnit în râs spre mirarea calatorilor care ne priveau mirati.Aratam ca doua nebune,ciufulite de vant si rosii la fata dar cel putin eram fericite ca scapasem de urmaritor.
Era mai bine asa...noaptea va fi un sfesnic bun pentru amandoi.Ma pot gandi in linistea caminului meu ce se va alege de ziua de maine si cum o sa trec si peste asta cu capul sus fara sa mai fac vre-o prostie.

....

Vrei sa raman cu tine?!...ma intreaba inainte sa intram pe usa.

Nu Ela multumesc dar o voi suna pe asistenta daca este ceva urgent si oricum esti destul de aproape,te contactez daca e nevoie.

Esti sigura?!...pot sa ii zic lui Bogdan ca raman cu tine,va intelege...poate vrei sa vorbim...si vad cum fata i se îngrijoreaza.

Este tarziu si oricum sunt obosita si sincer nu mai e nimic de spus, stiu si eu ca sunt o invalida,o "leguma"...ce m-a suparat insa este ca la felatie nici nu m-am gandit...îi zambesc eu în gluma.

Nemernicul....o sa mi-o plateasca pentru asta...O fi cel mai bun prieten al iubitului meu dar eu pot sa il bat fara scrupule...zice facandu-se ca da cu pumnul în palma.

Nu merita efortul Ela...a spus adevarul....bine partial...chiar daca este dureros...chiar sunt invalida.

Da dar o invalida al naibi de frumoasa si de buna care si-ar dori-o oricine...si ma îmbratisaza cu atata forta lasându-ma fara respiratie.

Ma prefac ca tusesc sufocata si ea se indeparteaza putin.

Vrei sa te duc în dormitor sau sa te ajut cu dusul?!

Ma descurc...o mint eu...Emy le-a modificat pe toate in asa fel incat sa imi fie mai usor...iar numele lui îmi aduce dintr-o data nodul în gat.

Ok pisicuto...atunci ne vedem maine la cafea...nu scapi de mine si îl tarasc si pe Bogdan aici si poate dau de fantoma de Naty ca s-a cam evaportat in ultimul timp...toata ziua bot in bot cu frumuselul de Vladut,i-a luat mintile de tot baiatul asta.

E si ea îndragostita ce vrei...ii iau eu apararea.

O fi dar prea de tot si tu ai fost da vad ca ti-a mai trecut...iar mie imi apare în minte fara sa vreau imaginea lui Alex si ochii lui goi in care aveai impresia ca te prabusesti.

Scutur din cap sa imi alung gandul.
Ne pupam de ramas bun si închid usa în urma ei.Nu apuc sa intru în holul ce dadea spre living ca aud un batut scurt în usa.

Ce ai mai uitat?!...întreb deschizând-o si gura imi este acoperita cu un sarut flamând.

Fac ochii mari si il privesc in timp ce buzele lui nu se opreau din framântare.Nu stiu de ce nu aveam puterea sa îl îndepartez pe cel ce mi-a facut destul rau.
Se desprinde de mine usor si îmi sopteste la ureche...'Iarta-ma pentru tot'...apoi se rasuceste pe calcaie si pleaca lasându-ma în prag buimaca si confuza.
De ce tocmai acum Alex  imi tulbura viata,de ce ma facea sa simt si pe urma pleca fara nici o remuscare?!?...

Vieți distruseWhere stories live. Discover now