Vieți distruse

Prea devreme...NU...e prea tarziu

Emil

Fierbeam....stiam ca altul o atinge in fiecare zi iar eu nu mai indrazneam sa o fac.Uitasem si cum arata...nu ma lasa sa o privesc dezbracata si nu o mai faceam decât pe furiş...nu vroiam sa se simta mai complexata de cat devenise.De fiecare data cand o bagam la dus ma punea sa ies afara,iar cand o scoteam trebuia sa ii arunc prosopul mai intai.Se chinuia sa se imbrace singura desi eram la doi pasi de ea asteptând bineînteles cu spatele.Imi era dor de toate noptile fierbinti de sub dus si de felul cum ii placea sa stea goala in fata mea...acum totul disparuse.
Eu o vedeam la fel de sexy si atragatoare chiar daca nu isi putea misca picioarele si mereu îi reaminteam.O iubeam mai mult cu fiecare secunda ce trecea si devenisem prea gelos.
Imi era pofta de pielea ei si jinduiam dupa corpul si parfumul ei sa il adumec in timp ce o sarutam din cap pana in picioare.Nu ma mai bucurasem sa ii simt gustul de atâta timp si nu aveam curajul sa ii zic iar el o avea mereu in bratele lui,sub palmele lui...

.....

Certurile stupide cu Emy din ultima vreme ma afectau enorm.Nu mai progresam deloc si nici nu ma straduiam.
Nu ii intelegeam idicnarea...vroia sa ma fac bine sau nu vroia?!
Serile noastre se incheiau doar cu discutii ironice si tensionate despre ce am facut eu,pe unde m-a mai atins terapeutul si ce am mai simtit de parca faceam asta din placere.De ceva timp le evitam spunându-i ca sunt obosita dar si asta il nemultumea.Tensiunea dintre noi crestea si stiam ca va exploda cat de curand.
Nu puteam sa il evit la nesfarsit iar pe capul meu se afla si presiunea inceperii noului an.

Vara era aproape de sfârsit iar toamna timpurie se instalase.Vremea se racorise,pana si afara atmosfera era ciudata,ba iesea soarele,ba ploua.
Stateam la fereastra si priveam in gol,capul imi era ocupat cu atatea ganduri care nu imi dadeau pace de multe nopti.
O luna si jumatate de terapie si doar mici furnicaturi...atat.Incepeam sa imi pierd speranta iar Emy ma demoraliza si mai tare.Doar Dani era cel care ma sustinea incontinuare.

La ce te gândesti?!...ma intreaba in timp ce iesea din bae pe jumatate dezbracat.

Ma intorc sa il privesc,mi-as fi dorit sa imi plimb mâinile pe trupul lui incins de apa fierbinte si picurat cu stropi care se raceau si ii faceau pielea sa tresara,sa ma infruct cu buzele lui dulci si sa ii trezesc simturile...dar nu il mai atrageam.Renuntase de mult sa ma mai vada ca pe o partida buna,nu facea nici un pas...si daca lui nu ii mai pasa,mie de ce sa imi pese?!
Mi-as fi dorit sa vina,sa ma cuprinda in brate si sa ma arunce pe pat,sa imi exploreze fiecare curba cu gura lui flamânda cândva...dar totul se stinsese de mult.
Imi alung gândul si imi intorc din nou privirea spre geamul de sticla fara sa ii raspund,stateam si îi priveam reflexia in el.

Il iubeam si mai mult dar ma simteam dezamagita...incet in sufletul meu se infiripa sentimentul de indoiala si neputinta.Stiam ca vor veni vremuri grele si oricine mi-l putea lua de sub nas.Nu mai eram in stare sa il pastrez...ce ii puteam oferi?!...nimic,în schimb alta ii putea da tot ceea ce el ar visa.

Te-am intrebat la ce te gândesti?!...repeta el întrebarea aproape de urechea mea.

La nimic special...incerc sa evit raspunsul.

Ioana nu esti bine deloc...esti prea abatuta in ultima vreme.

Vai...ti-ai dat tu seama...zic ironic.

Subiectul asta imi dadea o stare de nervozitate si nu vroiam sa il discut asa ca pun mana pe rotile scaunului si ma indepartez.

Ce naiba e asta?!...imi spune furios.

Tu sa imi spui...rabufnesc eu...Nu te mai atingi de mine de nu stiu cand desi dormim in acelas pat si impartim aceeasi casa,stiu sunt invalida dar asta nu inseamna ca nu am dorinte.Mereu te intereseaza unde si cand sunt pipaita de terapeut...ei bine daca ti mortis sa afli stai langa mine,pazeste-ma...sa nu cumva sa imi provoace vreun orgasm fara sa stii tu.

Ajunge...striga la mine lovind cu pumnul in comoda si facându-ma sa tresar.

Din doi pasi ajunge langa mine si se pune in genunchi luându-mi mânile între ale lui dar le retrag iar el se uit la mine mirat.

Iarta-ma te rog...nu fi fraiera stii bine ca te doresc la fel de tare ca la inceput.

Daaa...dar ti-e greu sa imi desparti singur picioarele...Gata Emy chiar nu mai avem ce sa vorbim,e in zadar,mai bine pleci si ma lasi dracu in pace...zic incercând cu greu sa îmi tin lacrimile în frâu.

Asta vrei?!...ma intreaba uitându-se in ochii mei.

Cum naiba sa vreau asta,nu as fi vrut-o in veci dar nu mai puteam sa traiesc asa.Nu stiu daca era prea devreme sa fac o alegere necugetata dar...

Da...ii spun lasându-mi capul în jos.

Se ridica si cu pasi inceti îsi face drum spre iesire.Ii era atat de usor sa plece...se pare ca totuş asta îsi dorea si el...

....

Emil

Nu mai puteam sa ii fac fata situatiei.Trebuia sa o las sa se linisteasca.Nervii ma faceau sa explodez si greseam cu fiecare cuvânt sau gest...
Trebuia sa fac ceva sa ma calmez asa ca am hotarât sa plec...daca tot asta isi dorea...
Nu era prima data cand ma gonea,poate nu ma mai iubea desi eu mi-as fi scos inima din piept pentru ea si cu fiecare pas ma rupeam in bucati stiind ca o las singura...ce era de facut?!

Cand închid usa in urma mea lacrimile deja mi se rostogoleau pe obraji.Sufeream si stiam ca si ea suferea...ce se intampla cu noi,de ce nu mai putem fi la fel...unde se pierduse iubita mea,unde gresisem eu?! ...erau intrebari la care nu gaseam raspuns.

Prapastia se formase si se adâncea cu fiecare clipa in care ne certam.Ma temeam ca e prea tarziu sa mai ajung la ea.O pierdeam de asta eram constient chiar daca nu vreau.