Durere

323 27 0
                                    

Nu stiu cat timp a durat inconstienta mea.
Încerc sa ma ridic dar o durere groznica de cap ma culca la loc si imi frec tâmplele usor.Trebuia sa ma linistesc putin.
Speram ca totul sa fi fost doar un cosmar si nimic din ce am trait sa nu fie adevara însa ma uit la mine si îmi vad trupul gol.Când îmi ridic privirea înca incetosata îl va pe el ,statea la capatul patului meu isi încheia pantalonii.
Ma priveste rânjind iar eu înghet pe loc.

Acum iubito ai aflat care e mai bun dintre mine si el...astept sa alegi tu...si vocea îi suna batjocoritor.

Iesi dracu din casa mea...tip eu...Acum...si glasul mi se îneaca în plans.

Îsi trage tricoul pe el si dispare asa cum a si aparut lasându-ma cu o durere apasatoare în suflet si în tot corpul.Când usa se închide si sunt sigura ca a plecat,ma ridic cu greu si ma îndrept spre baie.
Eram murdara de atingerile si sarutarile lui,vroiam ca apa sa poata spala asta.
Stateam în dus cu capul pe genuchi si apa rece curgea ca o ploaie torentiala.As fi vrut ca pamântul sa se crape si sa cad în prapastia formata,sa se inchida in urma mea si sa imi stearga existenta din lume.
Ma pângarise si el se bucurase de asta,se bucurase de neputinta mea si de corpul meu fara ca eu sa vreau...sa stiu.
Obsesia lui pentru mine il dusese mult prea departe...cu ce gresisem...de ce tocmai acum cand totul mergea atât de bine si cunoscusem fericirea?!
Ma simteam ca o scrisoare ,scrisa frumos,citita cu dragoste si recitita cu ura...mototolita si aruncata la gunoi.

Trupul începe sa imi tremure si nu stiam daca e de la apa sloi sau de la sufletul meu care se rupea în bucati mari iar în caderea lor zguduiau temelia.

Cum mai puteam sa dau ochii cu iubirea mea când Alex si-a batut joc de amândoi...Cum puteam sa le spun prietenelor mele prin ce am trecut, l-ar fi urât si as fi creat multe conflicte poate fara rost.Nu puteam sa transform iubirea dintre frati în ura...ce eram eu,o fata ce a avut ghinionul sa se îndragosteasca de altcineva când celalalt o dorea.
O sa tac,asa e cel mai bine si o sa dispar cât pot de repede poate chiar inainte de inceperea noului an.

Ies tragând halatul pe mine,când ajung în camera trag furioasa asternuturile de pe pat...Asterunturi în care am cunoscut cea mai intensa pasiune si în care un altul a distrus-o.
Imi venea sa le dau foc în mijlocul casei si sa ard o data cu ele dar incerc sa ma calmez si sa imi limpezesc gandirea.

Le voi arunca si ma voi duce sa cumpar altele noi...imi spun în minte.
Îmi arunc privirea spre ceas si vad ca este abea 4:15 dimineata ,ce repede ti se poate schimba viata imi dau eu seama, era 2:00 cand am ajuns acasa si nici prin gand nu mi-ar fi trecut atunci ca voi trai o astfel de experienta neplacuta.

Aud soneria si tresar,apoi un batut si vocea ce imi intra ca un ghimpe în inima facând-o sa sângereze.

Iubito te rog deschide...nu stiu unde mi-am lasat cheia.

Vorbea probabil crezând ca îl asteptam...si il asteptasem dar altcineva ajunsese înaintea lui.
Il privesc pe vizor, steatea cu mâinile sprijinit de usa si ma lipesc cu spatele de ea parca sa ii simt pentru ultima data îmbratisarea.

Am nevoie de tine iubitule sa ma întregesti,ma rup ...soptesc pentru mine si ma cuprind singura cu bratele in timp ce ma preling pe podea.Lacrimile imi udau fata si stateam acolo în tacere ascultându-i respiratia.
I -as fi deschis si m-as fi aruncat în bratele calde care ma iubeau dar eram stricata...asa ma simteam ca o jucarie stricata si stiu ca nici el nu avea nevoie de asta...nu ma mai putea repara...asa ca ma îndepartez asteptând sa plece.

Mai am timp pâna în zori sa ma gândesc ce voi face cu viata mea încontinuare.

Telefonul suna necontenit iar poza cu noi doi licarea pe ecranul lui.Ma infasurasem într-o patura groasa pe canapea, chiar daca era al naibi de cald trupul nu inceta sa mi se opreasca din tremurat.
El era tot acolo...de jumatate de ora nu mai batea dar telefonul suna incontinu.Am vrut sa ii raspund de cateva ori dar ce sa ii spun...'Pleaca'...nu aveam curaj.

Dupa cateva ore mintea mi se mai limpezise si stiam cum voi proceda...imi dadusem seama ca asta e sfâtsitul la tot ce fusese mai bun,nu vroiam sa il mai trag si pe el în povestea trista care va urma...Alex avea dreptate daca nu afla nu avea ce sa îl doara.Maine il voi suna eu si ii voi spuna ca plec pentru totdeauna fara alte regrete.E vacanta asa ca plecarea nu ma incurca cu nimic,puteam sa ii spun ca mi-am gasit ceva de facut in strainatate apoi sa il anunt ca nu mai revin dupa un timp ca sa isi poata reface viata.

Povestea noastra a început pe fuga si s-a terminat la fel dar mai prost.Poate daca i-as fi dat lui Alex o sansa la început si nu imi ascultam inima nimic din toate astea nu s-ar fi întamplat...acum era prea târziu si era nimai vina mea.

Vieți distruseWhere stories live. Discover now