Vieți distruse

Alegerea

Recuperarea fusese grea si nu ma gandeam ca va dura atât.
Eram aproape de sfârsitul lui Noiembrie iar iarna isi facea incet prezenta.Eram la zi cu orele de curs si ma straduisem sa fac fata încercari,nu imi doream sa renunt la ultimul an si sa fiu nevoita sa il repet pe urma.Vroiam sa ma intorc cât mai repede si sa termin facultatea cu brio.

Incepusem sa merg cu sustinere in urma cu o luna insa ma temeam sa fac singura primi pasi.Eram la fel ca un copil care abea invata sa mearga.
Dani ma incuraja la nesfârsit si era sigur ca puteam dar tot imi era frica sa renunt la cârje.

Hai Ioana,nu va fi greu...iti mai aduci aminte când te-ai ridicat din scaunul cu rotile tinându-te de balustrade...asa cum le-ai lasat in urma le poti lasa si pe astea...imi zice el pentru a-mi sustine moralul ridicat.

Stiu...dar nu o pot face si de data asta,acum este altfel nu voi mai avea de ce sa ma tin daca simt ca pic.

Sunt langa tine...

Si fusese mereu,in orice zi grea si la orice ceas cand tristetea ma napadea si ochii mi se umpleau cu lacrimi ,era acolo sa mi le stearga.Fusese langa mine si nu ma lasase sa renunt chiar daca uneori ma sfâsia durerea sau cadeam rupta in bucati.
Ii eram recunoscatoare pentru asta, dar nu am putut sa vad in el mai mult desi mi-as fi dorit,pentru mine era doar un bun prieten,un om binecuvântat care mi-a schimbat viata în bine.Stiam ca el incepuse sa ma indrageasca înca din prima clipa si se îndragostise de mine o data cu trecerea timpului pentru ca mi-o spusese inca de la inceput,insa in inima mea se afla o singura persoana la care nici timpul,nici distanta si nici dorul nu ma facut sa renunt.

Vroiam ca totul sa se termine,aveam de gand sa imi petrec sarbatorile alaturi de familie si prieteni.Dani isi facu planuri cu mine însa eu nu imi doream decât sa ajung cât mai repede inapoi in bratele lui Emil pasind pe picioarele mele.
Imi era greu sa il dezamagesc pe cel care nu ma parasise niciodata in cele mai grele momente dar cu dragostea nu te poti juca,ea se simte...nu se impune.Poate si eu am gresit dându-i uneori mici sperante atunci când îi acceptam apropierile tandre.

Frumoaso...imi spune in timp ce imi mângâie parul.

Tresar la auzul acestui cuvânt si mintea imi zboara la glasul de care imi era atât de dor amintindu-mi cum imi soptea mereu la ureche cele mai dulci vorbe.
Ma intorc si il privesc...ma durea faptul ca nu puteam sa il iubesc la fel cum o facea el  si nu imi luasem gândul de la Emil nici pana acum.

Cred ca pot sa o fac...ii zic evitând sa ii intorc alintul si atingându-i fata usor cu palma rece.

Atunci ridica-te si vin-o spre mine încet.

Se indeparteaza si se opreste la vreo doi metri de locul unde stateam întinzându-si mâinile.Ma astepta la fel ca o mama grijulie care isi invata copilul sa faca primii pasi iar ochii ii straluceau de bucurie pentru ca reusise sa imi dea un impuls.

Ma sprijin in mâini si incerc sa ma ridic in picioare.Puteam sa stau pe loc  fara sa fiu tinuta dar nu foarte mult.Le simteam atat de grele de parca purtam papuci de plumb
Trag tare aer in piept si cu inima strânsa mut piciorul drept in fata,apoi pe celalalt...primul pas este facut,îl incerc si pe al doi- lea...reusesc...reusesc sa ajung aproape de el.
Fericirea imi umple sufletul si zâmbetul lui larg ma asigura ca îl strabatea acelas sentiment...cand mai aveam doar putin ma dezechilibrez si cad dar ma prinde inainte sa ating podeaua,ma ridica si ma saruta...

Ai reusit iubito... ai reusit...imi spune iar chipul ii radia.

Nu mai eram un esec...devenisem o victorie de-a lui.

Cand ne linistim ii cer sa ma tina de mâna ca sa vad daca pot ajunge inapoi de unde am plecat.Se uita la mine uimit de felul cum progresam...treceam peste obstacolele vietii cu ambitia mea.

Pe neasteptate ma rasuceste si ma cuprinde in brate euforic.

Te iubesc Ioana...imi spune entuziasmat.

La dracu...zic in minteam mea si imi aplec capul pe umarul lui in tacere.

Stiu ca tu nu simt asta pentru mine...continua el...Înca il mai iubesti pe Emil?!

Fara sa imi dau seama incepusem sa ii ud tricoul.

Nu am incetat niciodata sa il iubesc...ii raspund cu glas ragusit.

Te vei intoare nu e asa?!

Ce puteam sa ii mai spun...alesesem de mult,de fapt inima mea alesese pentru cine sa bata inainte ca el sa isi faca aparitia in viata mea.

Da...zic cu un nod in gât.

Ma strânge si mai tare la pieptul lui facându-ma sa ii simt si sa ii aud bataile puternice.Îmi intorc privirea ca sa i-o intâlnesc pe a lui,ochii caprui ma fixeaza cu blândete.

Stii...atunci când iubesti îi dai omului de lânga tine posibilitatea sa aleaga...zice in timp ce ne asezam pe canapea si imi cuprinde mânile intre palmele lui...Ioana poate nu ti-am zis pâna acum dar sunt asa de mândru de tine si nu regret ziua când am fost sunat sa ajung la usa ta.Esti o femeie cum multi si-ar dori iar ambitia si incapatânarea din tine întrece orice masura...Emil este cel mai norocos baiat de pe pamant...Nu zic ca nu imi pare rau ca nu te-am putut face sa îl uiti...as minti dar am un singur sfat, daca îl iubesti pe cât spui si esti sigura ca este jumatatea ta alearga la el cât te tin picioarele si nu mai pleca niciodata.Mi-a parut bine sa te cunosc frumoaso si atunci când vei avea nevoie de mine voi fi acolo pentru tine mereu...încheie si îmi saruta buzele cu pasiune pentru ultima data.

Îi raspund la fel,stiam ca va fi ultimul sarut.Misiunea lui se încheiase iar eu puteam sa merg mai departe si nu asa cum am venit.
Voi pleca acasa în curând pasind în lume cu capul sus si mai mândra ca niciodata pentru ceea ce am realizat.