Antiexemplu

Capitolul 1

This is how an angel cries
Blame it on my own sick pride
Maybe I should cry for help
Maybe I should kill myself
Maybe I'm a different breed
Maybe I'm not listening
So blame it on my ADD baby

Racer

"Dacă vrei să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea." Sigmund Freud

— Blondo, ia-ți o hartă! Ești pierdută rău!, țipă un bleg pe coridorul liceului, dar mă prefac că nu-l aud.

Oricare ar fi victima țintei lui, idiotul țipă atât de tare încât îmi acoperă muzica din căști iar asta mă scoate din sărite.

— Pot să fiu eu GPS-ul tău?, continuă el enervant.

Mă văd nevoit să iau atitudine ca dobitocul să-și închidă gura aia enervantă mai repede. 

— Înghite-ți limba, blegule, îi spun în timp ce-l plesnesc peste ceafă. Nu mai aud muzica, și am căști Noise Cancelling!

Deși e suprins de palma mea, blegul nu mai spune nimic, ba chiar e speriat și aproape că se lipește de perete cu ochii mijiți de frică. Probabil știe prea bine că-l pot face afiș ca pe mulți alții care m-au călcat pe bătături. Și abia acum observ motivul extazului lui. O siluetă filiformă și ușor timorată îmi atrage atenția pășind înspre mine cu stângăcie pe coridor. Fata nouă acaparează instant atenția multor retardați cu posibile traume din copilărie, dornici să molesteze acum la rândul lor. Așa se întâmplă în liceul meu mai mereu cu noii veniți. Bobocii. Eu obișnuiesc să le spun ținte vii.

De obicei, timpul în liceu îl petrec cu căștile în urechi pentru că e un real deranj să aud bârfele și țipetele de pe coridoarele școlii. Sail - Awolnation îmi bubuie în căști când apare fata asta nouă. Nu am mai văzut chipul ăsta inocent pe culoarele deprimante ale licelului, lucru care face să mă întreb, evident, cine-i puștioaica, viitoarea victimă. Inocența și seninătatea ei imi distrag atenția de la picioarele ei subțiri, bine ascunse de jeanșii strategic decupați. E dificil să n-o observi. Este foarte evident că e pierdută. Aproape că-mi pare rău pentru ea că a nimerit într-un liceu de dobitoci unde răutatea poate fi dusă la extreme.

Bineînțeles, față de ceilalți idioți, eu mă prefac că n-o observ și stau retras într-un colț al meu, unde mă pretind indiferent. Îmi atrage atenția până și părul ei răzleț, exagerat de lung, lucru care mă surprinde deoarece blondele trec de obicei neobservate pe lângă mine.

Abia când ajunge în dreptul meu și își ridică privirea din pământ să-și aranjeze bretonul care-i intră deranjant în ochi, reușesc să îi văd cu adevărat trăsăturile feței. Înfățișarea ei angelică îmi taie literalmente repirația. Nu am mai văzut în viața mea o fată atât de frumoasă. Ravisantă. Dar totuși ochii ei unici - verzi cu pete galbene - sunt cei care-mi iau aerul complet din plămâni. 

Îmi îndrept spatele aștepând să mă remarce, dar fata trece de mine și, pentru prima dată, sunt revoltat că eu sunt cel neobservat.

Lăsând la o parte faptul că mă simt călcat pe orgoliu pentru că nici măcar nu m-a privit, fata asta are ceva care mă intrigă și, cumva, reușește să trezească în mine un interes pe care nu l-am mai avut până acum. Ceva în legătură cu chipul ei angelic care îmi pare foarte familiar. Nu știu dacă am visat-o sau am mai văzut-o vreodată pe undeva dar mă surprind suficient de motivat ca să aflu.