Antiexemplu

Capitolul 14

But I don't wanna be a monster
But I've been here for days
Drinking too much now I want you
Can't get you off my brain

Racer

Astăzi am un meci important. Știam că trebuie să mă trezesc mai devreme dar nu mă pot împăca cu alarma telefonului. Simt pe chipul meu buze umede care mă sărută tandru și mă dezmiardă cu drag. Deschid ochii și o văd pe Seiya care e deja îmbrăcată și aranjată iar zâmbetul ei luminează întreaga cameră.

— N-aș vrea să te trezesc dar mi-e teamă că vei rata meciul.

— Cât e ceasul?

— 12.

— Futu-i!

Mă ridic instant din pat și o tai la baie pe grabă. Am dormit ca un porc iar într-o oră trebuie să fiu la sală. Când ies din baie o surprind pe Seiya aranjându-mi meticulos echipamentul în geanta sport.

— Ce faci?

— Îți pregătesc geanta, îmi spune senină.

— Dar de unde știi ce am nevoie?

— Te-am văzut de câteva ori, îmi spune zâmbind. Ti-am pregătit pe birou ceva de mâncare.

Privesc biroul și observ că Seiya fusese la cumpărături. Nici măcar n-am auzit-o în dimineața asta. Sunt impresionat doar pentru că nimeni n-a făcut asta pentru mine. Dar n-am de gând să-i spun așa ceva.

— Hai și tu, îi spun și o iau de mână.

La birou e doar un scaun dar mă așez pe el iar pe Seiya o așez pe genunchii mei. Mânânc mai repede ca de obicei iar ea doar ciugulește câte puțin din legume. De carne nici nu se atinge.

Sunt bine dispus astăzi iar ea e foarte afectuoasă cu mine și nu găsesc nimic agasant sau enervant în ceea ce face. Nu rezist să nu-i miros iar parfumul care aduce a primăvară iar ea mă observă de data asta și-mi zâmbește. Îi observ până și buzele azi colorate ca și coralul. Îi privesc degetele luni și subțiri cu care uneori se joacă prin părul meu, ochii catifelați ca de căprioară, părul auriu bogat care se răsfiră până peste mâinile mele, cele câteva pistrui de pe față care o fac să fie atât de umană și reală; căci ani la rândul eu am crezut că ea e doar un vis. 

Îmi place prea mult și trebuie s-o leg mai tare de mine, ca data viitoare, când o s-o supăr iar, să nu fugă mai departe de acoperișul căminului. După ce mâncăm, scot din dulap unul din tricourile mele de antrenament.

— Poartă-l la meci, îi zic și îi arunc tricoul în brațe.

— Vrei să vin la meci? mă întreabă prea surprinsă, de parcă mi-ar fi rușine cu ea.

— Da, normal.

— Ok, îmi spune încântată. O să chiulesc azi de la cursuri!

Seiya îmi aruncă un sărut mimat și se îmbracă mai repede decât mine, apoi mă așteaptă încântată la ușă. Îi stă mult prea bine în roșu, dar mai ales acum când are numărul și numele meu pe spate. 

Mă prind destul de repede că ea a chiulit de dimineață deja de la cursuri doar ca să fie cu mine când mă trezesc. O iau de mână și pornim spre sala de baschet. E prima dată când mă prezint la un meci cu o fată de mână, care mai și poartă tricoul meu. E clar pentru toată lumea că am oficializat totul și, deși încă nu știu îmi ce doresc, pe ea sigur o vreau în viața mea.