Antiexemplu

Capitolul 8

Whatever you do, don't ever play my game
Too many years being the king of pain
You gotta lose it all if you wanna take control
Sell yourself to save your soul.

Racer

Săptămânile trec ușor iar eu mă liniștesc în absența Seiyei. Ca prin minune, nu am mai dat peste ea și sunt convins că asta se întâmplă deoarece ne evităm reciproc. Nu am văzut-o nici la petrecerea lui Ian, nici în clubul unde Ayan a fost prezent. Așa că sunt liniștit acum cu petrecerea pe care o organizează Devin chiar în casa în care stă cu chirie cu încă doi prieteni. Preventiv, am invitat-o și pe Clara la petrecere. Inițial nu am vrut s-o bag în jocurile mele, dar poate dacă e prezentă, mă controlez mai bine, în ultima vreme sărind calul cu prea multe destrăbălări. Mă folosesc de prezența ei, ce-i drept, dar măcar mă abțin să-i intru sub fustă. Pentru mine asta e mare lucru.

E prima dată când o duc pe Clara printre prietenii mei, deși, se știe de la început că suntem împreună. Cu toate astea oamenii sunt mai surprinși decât m-am așteptat.

Eu cu o iubită? Mare prilej de bârfă.

Clara e timidă. Exagerat de timidă. Am dus o muncă asiduă de convingere ca ea să fie prezentă la această petrecere. Mi-a luat și mai mult timp s-o conving să-și ia o rochie scurtă pentru că iubita mea trebuie să fie sexy. Știam deja că frumusețea ei întoarce capetele pe stradă, dar ce-mi doresc eu, este să iasă în evidență, să facă concurență Seiyei.

Devin și Ian sunt deja la petrecere printre alți câțiva prieteni discutând amuzați despre vreo întâmplare recentă. Ayan nu e prezent încă. Iese tot mai rar cu noi și stă foarte puțin timp prin preajma noastră. Cumva, și-a găsit o altă ocupație. E interesat de motociclete, muzică rock și gagici, umblă mai mult prin baruri și intră în conflicte cu diverși străini. Nu știu când a ajuns mai aiurea decât mine, dar în ochii lui clar nu văd fericire. Știu că ceva s-a întâmplat între liceu și facultate, dar nu știu dacă e cazul să intervin. Mie nu mi-a plăcut niciodată ca cineva să comenteze referitor la destrăbălările mele.

O las cuminte pe Clara pe canapea cu o limonadă în mână și merg în bucătărie cu băieții. Recunosc că fug. Oricât mi-aș dori să fiu băiat bun sau măcar atent, nu-mi iese. Efectiv nu mă pricep la așa ceva. Singura dată când mi-am dat silința să fiu atent, a fost acum doi ani cu Seiya și n-a fost de niciun folos. N-a fost interesată să exploateze latura asta a mea așa că am ajuns s-o neg. Îmi desfac o bere fără alcool și iau loc la masa băieților care povestesc aprins.

— Racer, trebuie s-o auzi pe asta, îmi spune Devin arătând cu berea spre Ian. Ian are două vești mișto.

— Mi-am luat un Maserati GranTurismo sport, spune Ian cu o indiferență superioară.

Ceea ce vrea să zică este că tatăl lui i-a luat un Maserati. Ian este cel mai înstărit dintre toți prietenii mei și orice face nu ne surprinde. Nici măcar mașinile pe care le schimbă mai des ca pe iubite.

— Și, cum merge? îl întreb impresionat.

— Marfă! Dar cred că tipa de pe GPS îmi bate apropouri. De ceva vreme mă bagă prin tufișuri. Am și zgâriat-o deja.

Nu mă abțin să râd. Ian nu ține la lucruri oricât de scumpe ar fi ele.

— Și a doua veste? îl întreb luând o gură de bere.