Antiexemplu

Capitolul 23

Oh baby, come on, let me get to know you

Just another chance so that I can show

That I won't let you down and run

No, I won't let you down and run

Cause I could be the one

I could be the one

Racer

În timp ce aștept ca Nina să ajungă la mine acasă, stau așezat pe balansoar legănându-mă ușor cu piciorul drept, nepăsându-mi de furtuna care se zărește la orizont. Privesc obrăznicia vremii și ploaia care începe să-și vomite stropii pe pământ. Săgeți de rândunele țâșnesc din copacii care n-au cum să scape de vântul deranjant. Un viscol de geam spart se aude undeva în depărtare dar nu mă clintește, ba chiar îmi oferă o revelație și, golit de răutate și cu sufletul mai ușor, realizez unde am greșit eu întotdeauna. În loc să fac față încercărilor din relația mea cu Seiya, mereu am căutat o consolare sau am fugit. Teama de abandon m-a făcut să fiu eu cel care fuge primul. E timpul să înving această teamă. Mama nu m-a abandonat intenționat. Seiya nu m-a abandonat cu adevărat niciodată. E timpul să stau în fața furtunii drept și, oricâte gânduri chinuitoare mi-ar chinui sufletul cârpit, să rămân de neclintit.

Nina ajunge la mine optimistă, ceea ce face să-mi fie și mai greu s-o rup cu ea. Dar e cel mai corect lucru. Pentru toți. Deși îmi pare rău să o pierd ca prietenă pentru că e o persoană plăcută și înțelegătoare, încerc din răsputeri să nu mă mai folosesc de oameni.

O poftesc pe Nina în casă după ce îi întorc obrazul când încearcă să mă sărute pe gură. Se așează pe canapea și mă fixează cu privirea. E prea inteligentă ca să nu intuiască ce vreau. Îmi dau seama văzându-i ochii ei că e resemnată deja.

— Bănuiesc că vrei s-o rupem.

Ăsta e și motivul pentru care am fost cu ea atât de mult timp. Îmi ghicește întotdeauna mișcările și trece mereu la subiect.

— Da.

— Pentru Seiya?

— Pentru Seiya. Pentru mine. Pentru Antonia. Am nevoie de o șansă să fiu cu familia mea.

— Deci ea este femeia pe care o iubești dintotdeauna.

— Da, îi spun și mă așez pe fotoliu.

I-am povestit Ninei dramele mele din copilărie și chiar și iubirea mea față de fata din liceu cu ochi verzi cu pete galbene, după care m-am ținut de ani de zile și care a umblat cu prietenul meu bun, așa că nu e surprinsă că acum vreau să lupt pentru ea.

— Nu te văd fericit deși ar fi trebuit să fii... S-a întors să-ți prezinte fetița!

— Da... Sunt încă șocat... și disperat... Nu mă mai vrea. Și nu o condamn pentru asta. Am făcut multe porcării, Nina. Nu ai idee... și chiar când a rămas gravidă, am rănit-o. A trecut singură prin toate astea. Toate din cauza mea. Sunt un mizerabil.

— Nu ești un mizerabil. Eu zic c-ai ajuns destul de bine având în vedere ce tată alcoolic ai avut. I-ai povestit viața ta vreodată? Știe că dormeai pe stradă, în frig, pentru că tatăl tău te încuia pe dinafară? Știe de bătăile sângeroase pe care ți le aplica? Știe că tatăl tău o înșela pe mama ta?  Știe că toate astea sunt un tipar pentru că ai fost traumatizat? Dacă Seiya e fată deșteaptă, ar înțelege de unde vii, ce exemple ai avut în viață. Spune-i!