Antiexemplu

Capitolul 5

You could love me or not
But either way I've got to
Wake up to face another day tomorrow morning

Racer

Lenevesc în patul de cămin cu o mie de gânduri și alte câteva strategii pentru meciul de baschet de săptămâna asta în timp ce mă joc cu o minge de tenis pe care o tot arunc spre tavan și o prind. Observ că Ayan are un comportament ușor straniu și își face curățenie printre lucruri, lucru pe care nu l-am văzut să-l facă de doi ani de când am devenit colegi de cameră în căminul universității.

Se spune că timpul vindecă rănile. Ei bine, mai mare minciună n-am auzit. Toate căcaturile astea de zicale sunt făcute să te prostească să treci mai departe. Să te minți singur și să fugi de probleme în loc să le înfrunți. Dar e adevărat că timpul te ajută să uiți. Pentru o perioadă cel puțin. Până când toate te ajung din urmă.

Am obținut bursa mult așteptată și am avut parte de doi ani mai mișto decât m-am așteptat, iar acum sunt student în anul III. Ultimul de altfel. Ayan la fel. Despre Seiya nu mai știu mare lucru căci sunt prea setat s-o dau dracu'. Evit să aud orice are legătură cu viața ei. Ayan dă de înțeles că mai sunt împreună dar, ce să vezi, el o înșală la fiecare ușă de cămin. S-a schimbat foarte mult în primii doi ani de facultate și față de mine s-a răcit total. Încerc să mă țin la distanță de povestea lor și, ca de obicei, ies la diverse petreceri și particip la concursuri sportive.

Pe scurt, sunt la fel de popular și la universitate. Poate chiar mai popular decât în liceu doar că acum nu mai sunt nevoit să mă prefac. În sfârșit, viața mea nu mai implică dramă, certuri și prejudecăți. Ba mai mult, mi-am făcut o gramadă de prieteni mișto cu ajutorul baschetului, oameni cu care chiar am multe în comun. Și dacă bețiile erau o regulă în fiecare weekend în primul an universitar, acum am reușit să mă temperez, renunțând la alcool în favoarea baschetului.

Gagicile stau la coadă, astfel că la acest capitol încă îmi permit să fac mofturi. Cu atât mai mult cu cât, după dezamăgirea din liceu, acum chiar nu mai cred nicio fată. Nu mai sunt complexat de înălțimea mea, fetele iubind tot mai tare să se întindă la gura mea și nu ezit să mă joc cu ele lăsându-le așa, în aer. Iar de când m-am apucat și de sală, pot să spun că multe se înghesuie  să pună mâinile pe adomenul meu sau pe pectoralii mei lucrați cu trudă, în special după ce aduc o victorie la baschet facultății. E din ce în ce mai ușor cu fetele. Prea ușor. Atât de ușor încât nu mai trezește niciuna nimic în sufletul meu.

Am început anul terminal de facultate și, pentru prima dată, m-a pus dracu' să mă bag într-o relație oficială. A mea, da. Nu a altora. Deși pentru mine ar fi mai ușor a doua variantă. Chiar dacă eu o consider doar o relație-experiment, băieții fac încontinuu mișto pe seama mea despre faptul că eu nu știu să fiu un iubit atent, deși le-am explicat foarte clar că nu sunt îndrăgostit și că nu mă voi preface.

Clara e verișoara unui prieten de-al meu și e mai mică cu un an. Acest prieten, Ian, e un mare aiurit. Pe lângă faptul că e mereu caterinca găștii din care fac acum parte, mai și vorbește mizerii despre oricine, la orice colț, dar doar când e fumat. Noi îi spunem Bârfitoarea. 

La un party, Ian a apărut însoțit de verișoara lui, Clara, unde s-a îmbătat atât de tare încât a povestit băieților că fata e încă virgină. Ea fiind de față. Poftim rahat. Tâmpitul găsea în treaba asta ceva incredibil de amuzant, în timp ce ea era timorată și privea cu lacrimi băieții care râdeau. Fiind singurul treaz în acea seară, m-am împrietenit rapid cu Clara și, ciudat, dar am simțit nevoia s-o protejez. Spre deosebire de Ian, ea e silitoare, rezervată, timidă, dar frumoasă, cuminte și deloc enervantă sau insistentă, iar asta e un mare bonus.