Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔

optsprezece

Peste o săptămână

Vine ziua de luni, îhh, urăsc ziua asta, de ce nu poate ca luni să devină duminică sau să nu mai existe. Nu pot gândi logic la ora asta, deoarece e iar 6:13. Mă scol din pat și merg spre baie pentru a mă putea aranja. Îmi fac ridicola rutină iar după merg să mă schimb. Îmi aleg ceva confortabil, mai exact o pereche de pantaloni de trening mulați (nu largi) de culoare gri, un tricou de culoarea roz pastel pe care scrie "Baby girl" și niste adidași negri.
Foarte comod. Ies din cameră și mă întâlnesc din nou cu o Eva zâmbitoare și energică.

— Bună dimineața frumusețe, îmi zice ea zâmbind.

— Bună și ție, îi răspund zâmbind la rândul meu.

— Văd că azi ești pe partea comod.

— Da, nu prea am chef de altceva, îmi e mult prea somn, iar în astea cred că aș adormi super ușor, spun ironic.

— Mai bine să nu, nu uita de micile probleme de la școală, faculate.

— Micile fiind mari, abia aștept să plec o dată de la școala asta cretină!

— Daria, pentru tine orice e cretin, spune începând să râdă.

— Cam așa.

***

Termin de vorbit cu Eva. Eu orice ține legat de învățat spun școală, chiar dacă ar fi facultate. Oricum, ca să vă lămuresc, eu sunt la facultate, nu la școală, doar am 19 ani. Telefonul îmi clicăie. Era un mesaj.