Daria P.D.V
Au trecut doua saptamani lungi fara in care sa trimit sau primesc un mesaj de la acel Vlad. De ce imi face asa de mult rau? De ce nu isi poate arata chipul? Ce am facut gresit sa nu ii pot vedea fiinta?
Gandurile imi sunt intrerupte de o notificare, de un mesaj.
"Azi, cinci jumate, parc."
"Poftim?! De ce Robert, ce mai vrei?"
"Vino, pana la urma eu sunt cel care te-a ajutat sa ai ceva deasupra capului."
"Ugh. Fie."
Se apropie ora cinci, ma pregatesc pentru acea
"intalnire" cu pasi rapizi, nu inteleg de ce dar sunt foarte curioasa de ce m-a chemat. Ajung in acel parc si nu dau de Robert, nimeni, nici un Robert.
"unde esti?"
"ai rabdare, imi vei multumi."
"poftim?"
Dupa ce trimit acel mesaj un corp solid ma cuprinde intr-o imbratisare stransa si protectoare, era el.
- Nu Daria, nu te întoarce..
- De ce? Nu! Vreau sa te vad!
Ma desprind din acea imbratisare si ma intorc cu fata la el. Imi simt ochii piscand. Nu este posibil sa fie el.. Ma uitam la el, el la mine si nu spuneam nimic, eram ca doua statui care erau pe cale de prabusire.
- Stiu ca nu vrei sa mai auzi de mine, dar eu sunt. Eu sunt cel de care te-ai indragostit.
- Nu Vlad, gresesti, eu m-am indragostit de bunul Vlad, nu de tine.
- Daria.. Nu spune asta..
- Cum sa nu spun asta? Din cauza ta am ajuns la spital! Al dracului! Trebuia sa-mi dau seama ca tu esti.
- Daria, dar ma iubesti si eu la fel..
- Si ce? Crezi ca din simplu motiv ca "te iubesc" inseamna ca pot uita pentru numele lui Dumnezeu ca era sa mor din cauza ta?!
- Deci ma iubesti.
- Ugh! Eram ironica, desteptule!
La acele spuse ma cuprinde inapoi intr-o imbratisare calduroasa dar eu ma opun, nu stiu de ce fac asta, dar pur si simplu nu pot accepta faptul ca din cauza lui am ajuns la spital!
- Pot sa te duc acasa?
- Poftim? De unde pana unde ai ajuns sa devii gentleman?
- Daria, raspunde o data.
- Bine atunci, nu.
- Daria!
- Da! Asa ma cheama!
- Oh tu, spune acesta apropiindu-se prea mul fata de mine ai deja puteam sti care ii este intentia.
- Vlad! spun lovindu-l dar se pare ca nu l-a afectat de loc.
- Daca nu te pot duce acasa, chestia asta va ajunge unde nu vrei tu, spune acesta la randul lui ranjind.
- Idiotule!
- Si eu te iubesc.
Nu l-am mai bagat in seama pentru ca revenise la comportamentul lui de cinci bani si nu aveam chef de cearta.
Am ajuns in fata blocului in care stau si acolo il vad pe Robert, ugh! Numai din vina lui s-au intamplat toate astea!
- Daria, nu mai poti sta in acest apartament.
- Poftim?!
_______________________________________________________________________________
Enjoy!
Gata si cu acest capitol, sper ca va place si poate dati un vot pentru incurajare. Vreau sa va anunt ca voi face o noua carte asa ca fiti cu ochii pe profilul meu larisapantea !
Kisses♡.
Capitol editat ✔
CITEȘTI
Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔
Short Story"Fie! Nu mai pot nega! Da, da Vlad, te iubesc! Și nu pot trăi fără tine! Ai devenit un drog, unul puternic și irezistibil." Toată povestea lor încep dintr-un simplu mesaj. Unul care pentru ea era unul banal, dar peste un timp își va da seama că e ma...
