Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔

cincizeci și unu

Razele soarelui îmi mângâie fin fața ceea ce înseamnă că a venit dimineața, îmi aduc dintr-o dată aminte că Vlad este aici. Mă întorc cu fața spre el, dar nimic, nu era nimeni, a plecat. Ugh! Nu e corect, trebuia să-l văd. Îmi i-au rapid telefonul în palme și încep să-i tastez.

de ce ai plecat?

hei?..

Daria! o, bună.

de ce ai plecat?

păi nu voiam să mă vezi..

dar eu vreau!

Daria, mai așteaptă, puțin.

cât înseamnă puținul ăsta pentru tine? un an? doi ani?

nu, în nici un caz! mai puțin..

și cât înseamnă asta?!

nu știu nici eu, până am să fiu pregătit.

pregătit să ce?

să mă vezi!

nu poți fi atât de hidos!

nu Daria, nu înțelegi..

fie! gata! subiect închis, nu am chef să ne certăm de dimineață.

mergi la facultate azi?

probabil.

Daria, fă-mi un favor.

spune.

nu mai fuma..!

poftim?! de unde naibii știi că m-am reapucat?!

miroase în casă..

ugh! nu am să mă las până nu te văd, ha!

Daria! de ce îmi faci asta?!

cum îmi faci și tu, așa îți fac și eu!

Daria! nu e bine!

ba da!

De la acel mesaj nu i-am mai răspuns, nu vreau să se joace numai el cu mine, și eu trebuie să mă joc cu el.
Îmi pun telefonul la locul lui pe noptieră și mă îndrept spre baie pentru a-mi face nemaipomenită mea rutină.
Nu știu ce să spun.. Să mai merg la facultate sau să nu? Sincer n-am chef, probabil că voi merge în parc, mai târziu.

***

Ajung în parc, în parcul meu preferat, exact lângă casa mea. Era plin de copilași și de oameni veseli, toți erau cu zâmbetul pe buze, așa voi fi și eu când îl voi vedea pe Vlad.

_________________________________________________________________________________

Enjoy!
Ce părere aveți de continuarea poveștii? Mie mi se pare interesant, mai ales că știu continuarea și sfârșitul:)
Nu uitați de un vot și un comentariu cu părerea voastră.

Kisess.

Capitol editat ✔