Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔

patruzeci și trei

Peste o săptămână

Au trecut mai exact opt zile și șapte nopți de la acel accident, pot spune că piciorul meu este într-o stare perfectă acum, mă pot mișca, mă pot deplasa, pot să fac ce vreau. Mă simt bine în noua mea casă, e plăcut să stai cu cel mai bun prieten, să râzi din orice tâmpenie și să fiți amândoi niște proști, dar măcar suntem împreună uniți.
Gândurile îmi sunt întrerupte de un ciocănit la ușă.

- Intră! murumur eu, fiind încă obosită după cele întâmplate, totuși nu e atât de ușor să realizezi că persoana cu care stăteai și împărțeai același acoperiș te-ar putea omorî, nu neapărat fizic, ci sentimental.

- Ce face domnișoara mea preferată? îmi spune Alex schițând un mic zâmbet la colțul gurii.

- Păi, bine, față de cum mă simțeam, cred că sunt chiar bine și în regulă, spun la rândul meu schițând un zâmbet.

- Dacă Daria e bine, va merge la facultate, din nou, spune începând să râdă.

- Uhg! Firai mama vieții ei de facultăți! Da, de ce? Devii tati?! spun și eu începând să râd.

- Ai făcut ca ultima propoziție să sune complet greșit, Daria.

- La ce te referi? spun încă răzând.

- Las-o baltă, nu e important. Aduți aminte că azi e duminică, mâine e "prima" zi de facultate după acel accident nu tocmai plăcut, deci pregătește-te mintal și fizic, prințesa.

- Nu mă lua și tu cu prințesa, mulțumesc, spun răzând ca o discreerată.

- Da șefa, ziua de azi îți e la îndemână, fă ce-ți vine-n căpșorul ăla al tău și distrează-te că de mâine începe chinul.

Dau aprobator din cap după ce își termină propoziția. Aș vrea să mă plimb, chiar da, doar că cel mai mult și cel mai mult aș vrea să stau în pat uitându-mă la seriale și înghițindu-mi amarul că nu pot și eu să am un astfel de iubit perfect, iubitor și bun. Da, e clar ce fac azi, Netflix scrie pe mine.

***

Nu i-am mai scris nimic, nu am mai vorbit cu ea, nu mai știu nimic de ea. Mă simt gol pe jumătate, îmi lipsește jumătatea care mă completa acum câteva zile, care mă făcea să râd la orice replică de clasa a doua, să mă enervez din cauza gafelor ei, să înnebunesc după prezența ei atât de atrăgătoare și firavă, frumoasă și delicată. Mi-e dor de ea, și nu neg asta! Mi-e dor de noi, și da, știu că noi nu există, nu încă.. Cel puțin asta sper. Dar nu o las gata, voi lupta în continuare pentru a o face măcar să simtă și ea aceleași lucruri pe care le simt eu pentru ea, ba chiar mai mult!

_____________________________________________________________________________________

Enjoy!
Ohohohoho! Copertă noua jajajajja, am decis ca această copertă să nu-l arate pe Vlad, pentru că până la urmă fiecare și-l imaginează așa cum vrea, iar eu mi-l imaginez așa. Iar fata, după mine e Daria.
Mulțumesc pentru 2,8 ochișori! Creștem așa de repede și sunt foarte mândră de asta:)

More more kisses.

Capitol editat✔