cincizeci și cinci

985 40 5
                                    

Vlad P.D.V

— Daria, nu mai poti locui in acest apartament.

Poftim?

— Il vând pentru ca plec din oras.

Minunat, acum chiar ca am sa traiesc pe trazi.

Succes, spune acesta în șoaptă trecând pe lângă mine.

Poti sta la mine.

Si sa repet aceeasi greșeală de doua ori? Nu, multumesc.

Nu ai unde sa locuiesti! Plus ca daca am sta impreuna sigur am putea..

Am putea ce?! spune ea intreruptandu-ma. Tu te auzi ce scoti pe gura? Nici nu am de gand sa stau in aceeasi casa cu tine!

Mai vedem noi, mica fetita incapatanata ce esti.

La aceste vorbe o iau de talie si o imping pana la masina mea, ea incercand sa protesteze ma tot batea cu pumnii in abdomen asa ca am hotorat sa o iau pe sus pentru a facilita aceasta plimbare.

De ce faci asta, cretinule?!

O fac pentru tine, asa ca gura mica, printesa.

O vad cum obrajii i se rosesc si schiteaza un mic zambet la coltul gurii pe care il inlatura in secunda doi, e atat de frumoasa cand zambeste, ma bucur enorm ca am putut sa o am inapoi.

***

Ajungem in apartament si ea se uita urat la mine, nu scot nici o vorba pentru ca nu vreau sa risc o cearta care nu-si are sensul in acest moment.

Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum