Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 3

    Camryn

      Alarma sună.
   Ritualul fiecărei dimineți se repetă. Merg la baie. Imi aleg hainele. Mă îmbrac. Imi fac părul. Mă machez. Mă incalț și plec la școală.
  Parcurg drumul de aproximativ 15 minute fredonând melodiile de la radio.
  Apoi mă întâlnesc cu prietenii mei în parcare și când se sună, intrăm în școală.
  Dau două teste, unul la bio și unul la mate până la pauza de prânz unde mă întâlnesc din nou cu prietenii mei.
  Masa noastră, e chiar în mijlocul cantinei. Sunt aproape toate majoretele și fotbaliștii aici.
  E important să stăm aici. Asta e masa celor populari. Mi-a spus Julia prima dată când ne-am așezat aici.
  Eu am dat din cap atunci și m-am așezat lângă ea. M-am uitat totuși în jur. E doar o masă, m-am gândit atunci și la fel gândesc și acum.
  Imi așez tava lângă cea a Juliei și știu că deja mă critică și în mintea ei imi calculează caloriile hamburgărului pe care l-am luat.
  Ea are doar o saltă pe care știu că nu o să o mânânce. O să ia doar de trei ori după care o să se joace cu furculița prin farfurie până când o să se sune.
  Așa face mereu.
  O tavă plină de mâncare se trântește lângă a mea și scaunul de lângă mine e tras când Ben Shaw se așeză.
  Mă pupă pe obraz:
-Ce faceți?
  Ia de pe farfuria lui plină niște cartofi prăjiți și ii bagă în gură:
-Mă gândeam la testul de mate pe care l-am dat.
  Ben flutură din mână:
-Habar nu am de ce îți mai faci griji pentru chestiile astea, Camryn. Știm toți că o să fii șefă de promoție!
  Ridic din umeri:
-Nu pot să nu imi fac griji. Așa sunt eu.
  Ben îmi zâmbește și apoi e tras intr-o discuție despre viitorul meci împreună cu restul băieților.

   ***
 
    Imediat ce intru în casă, Maria vine grăbită spre mine:
-Domnișoară!
-Maria, ce s-a întâmplat?
-Doamna a spus să vă pregătiți. In seara aceasta aveți musafiri la cină.
  Doamna e mama. Și ca să știți, nici peste cuvântul ei nu trece nimeni. Dau din cap spre Maria:
-A spus cine o să vină?
Ea scurtă din cap:
-Nu, domnișoară.
-Bine!
  Urc în camera mea și îmi fac temele apoi aleg din dulap o fustă crem și o cămașă vișinie. Mă incalț cu o pereche de pantofi negri și imi prind părul intr-un coc în vârful capului.
  Cobor la parter inainte de ora cinei și aud un țâcâit de tocuri pe podea și imediat o zăresc pe mama.
  E replica mea puțin mai matură.
  Aceeași ochi albaștri. Același păr blond, doar că al mamei e fie întins fie prins intr-un coc perfect mereu, pe când al meu e ondulat în majoritatea timpului.
  Poartă o rochie neagră cu două dungi albe care îi pun în valoare silueta încă perfectă și niște pantofi înalți pe care numai când îi privesc mă dor picioarele dar mama nu s-ar plânge niciodată de asta.
  Imaginea e totul pentru ea.
-Mamă, bună!
-Camryn! Ești gata? Familia Thomson o să ajungă imediat.
-Sunt gata.
  Mama mă studiază o clipă și apoi vine spre mine. Imi aranjează niște fire invizibile de păr și apoi zâmbește cu buzele ei perfect rujate:
-Acum e bine.
-Ce fac doamnele mele?
  Tata apare din biroul său, îmbrăcat la costum și cu părul aranjat perfect, așa cum e mereu.
  O pupă pe mama pe obraz apoi face la fel și cu mine:
-Cum a fost la școală, dragă?
-A fost bine. Cred că o să fiu șefă de promoție.
  Tata dă din cap și zâmbește:
-Da. Asta o să dea bine in dosarele pentru facultate.
  Dau și eu din cap apoi se aude soneria și mama se grăbește să deschidă.
  Domnul și doamna Thomson intră, și imi ia o clipă în plus să observ că mai e cineva cu ei.
  Un băiat de varsta mea sau poate cu un an mai mare.
  E îmbrăcat în costum și are părul perfect aranjat, la fel ca tatăl său. La fel ca tatăl meu.
- Aceasta este fiica mea, Camryn!
  Mă prezintă mama. Băiatul se apropie de mine și imi ia mâna. O duce spre buzele sale:
-Incâtat de cunoștință, Camryn. Eu sunt Justin!
  Dau din cap și ii zâmbesc. Imi zâmbește și el. Ochii săi căprui au ceva blând în ei.
  Mama ii invită în salon unde Maria ne servește masa.
  Justin stă de partea cealaltă a mesei și de fiecare dată când mă uit la el, îmi zâmbește.
  Atunci când tata și domul Thomson se retrag în biroul tatei ca să discute de afaceri iar mama și doamna Thomson mai cer o cafea pe care o beau împreună, eu cer discret voie să mă retrag, dar desigur că Justin vine cu mine așa că în loc să merg în camera mea, ies în curtea din spate.
-Trebuie să îți mulțumesc!
-Pentru ce? întreb eu surprinsă
  Justin rânjește:
-Pentru că m-ai scapat de toată măscăria aia de la masă!
  Mă uit la el surprinsă. Ridică o sprânceană:
-Oh, sau tu vrei să îmi spui că nu îmi împărtășești părerea?
-Eu doar...Nu inteleg despre ce vorbesti.
-Camryn, îmi pari o fată inteligentă. Chiar nu înțelegi ce se întâmplă acolo? Haide să îți explic! Toată lumea pare drăguță cu toată lumea deșii imediat ce vom pleca de aici, mama va critica modelul mobilei și faptul că friptura nu a fost destul de caldă iar mama ta va spune că rochia mamei era puțin șifonată și că nu o prindea culoarea rujului, vor spune asta deșii la finalul cinei își vor zâmbi una alteia și vor spune cât de mult le-a plăcut compania una alteia. Iar tații noștrii, mă rog, tatăl meu e aici ca să îl convingă pe tatăl tău să investească în  afacerea lui.
  Justin rânjește:
-Iți sună cunoscut?
  Nu imi vine să cred ce tocmai a spus. Mama ar fi făcut o adevărată criză dacă ar fi auzit toate astea, poate că exact ăsta e motivul care mă face să zâmbesc și să dau din cap. Zâmbește și el:
-Știam eu că nu ești ca ei.
  Ridic o sprânceană și spun pe un ton care pare rănit:
-Ce, o adevărată domnișoară care respectă regulile societății înalte?
  Justin vine spre mine până când mai sunt doar câțiva centimetrii între noi:
-Nu. O snoabă.
  Încep să râd și imediat imi duc mâna la gură ca să îmi ascund chicotitul. Dacă ne-ar auzi mama...nici nu vreau să îmi imaginez.
  Justin își trece o mână prin păr:
-Câți ani ai? îl întreb eu
-20. Sunt în primul an de facultate. Studiez economia avansată.
  Strâmb din buze:
-Alegerea ta?
  Justin se uită la mine fulgerător și întrebarea mea ii aduce un licărit în ochi:
-Nu. Alegerea părinților mei. Dar tu?
-Ultimul an de liceu.
-Și apoi?
-Mă pregătesc pentru faculatea de medicină.
-Alegerea ta?
  Ridic din umeri:
-Nu e ca și cum mi-au impus vreodată să merg acolo...
-Dar au sugerat medicina. Au susținut că e o carieră bună. Au spus că e nobilă.
  Dau din cap ceea ce îl face pe Justin să rânjească și să se apropie iar de mine:
-Nu e doar chestia că ei te obligă să faci ceva. Nu te obligă. Dar îți sugerează ideea și te fac și pe tine să crezi că e ideea ta. Că e alegerea ta, când de fapt, ei au plănuit totul de la început.
  Justin mai face un pas spre mine și e atât de aproape încât pentru o clipă, cred că o să mă sărute. Mă privește intens în ochi:
-Se numește manipulare. Iar părinții noștri, sunt experți în asta.
   Ochii săi privesc în ai mei:
-Justin, e vremea să plecăm!
  Se aude vocea doamnei Thomson din casă. Justin rânjește și imi ia mâna ca să mi-o pupe:
-Mi-a făcut o adevărată plăcere să te cunosc, Camryn!
  După ce spune asta, traversează curtea și dispare în casă iar eu rămân singură în grădină și continui să mă gândesc la tot ceea ce a spus el.
Chiar și atunci când mă pun în pat, înainte să adorm, în minte continuă să îmi răsune cuvintele sale.
  Se numește manipulare. Iar părinții noștri sunt experți în asta.