Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 46

      Camryn

    Mama mă privea din pragul ușii, cu mâinile încrucișate la piept.
   Un fior m-a străbătut din cap până în degetele de la picioare.
     M-am ridicat in funs și îi mulțumean lui Dumnezeu și tuturor îngerilor, că măcar încă avea pe mine un tricou și chiloți.
   M-am miscat puțin iar Braden a întins brațele după mine. L-am înghiontit iar el a deschis ochii somnoros:
-Ce s-a întâmplat?
A intrebat când mi-a văzu expresia îngrozită. Dar apoi vorbele i-au înghețat deoarece a văzut-o și el pe mama.
-Firar să fie! l-am auzit murmurând în șoaptă
  Nu avea tricou pe el.
  Puteam să mă consider pedepsită pe viață.
  Mă uitam la mama și ea se uita la mine.
  Mă așteptam să strige la mine. Să își iasă din fire așa. Dar ea nu a făcut o scenă, doar s-a uitat la noi cu un aer disprețuitor și privirea sa era mai rea decât dacă m-ar fi certat.
  Imaginea ei perfectă. Parul prins într-un coc din care nu iesea nici măcar nu fir. Buzele perfect rujate și hainele fără nici măcar o dungă. Totul la ea striga Perfect. Mama perfectă. Soția perfectă.
  Iar eu eram exact opusul.
  Până la urmă, a vorbit:
-Sunt foarte dezamăgită de tine, Camryn. Băiete, am să te rog să pleci din casa mea imediat. Iar pe tine, Camryn, te aștept jos.
   Tocurile mamei au răsunat pe parchet atunci când a ieșit din cameră și a traversat holul spre scări.
  Braden a sărit din pat și și-a tras pantalonii pe el:
-Să îmi bag!
  Și-a închis blugii în timp ce eu mi-am tras o pereche de pantaloni negri pe mine.
  M-a prins de mână:
-Hei!
  M-am uitat la el:
-Camryn, îmi pare atât de rău! O să discut eu cu ei dacă...
  Deja mi se făcea rău numai când mă gândeam la discuția care urma. Braden nu ar fi putut să vorbească cu ei. Mama i-a spus clar că trebuie să plece, ceea ce înseamnă să dispară pentru totdeauna:
-Nu. Eu trebuie să vorbesc cu ei...Eu o să...
- Chiar îmi pare rău!
  Am scuturat din cap:
-Nu e vina ta!  
    M-a luat de mână și nu a mai spus nimic. Am ieșit din cameră și i-am dat drumul la mâna:
-Vrei să rămân și să aștept afară în caz că...
-Nu. Sunt părintii mei, o să o scoat eu  cumva la capăt până la urmă.
   Sau așa speram.
   L-am lăsat pe el să coborâre primul scările. 
  Picioarele aproape mi-au cedat când am văzut că mama și tata erau acolo. 
-Bună ziua, domnule și doamnă Miller! Îmi pare rău pentru situați asta...
-Am să te opresc chiar în momentul acesta. Nu mai ai ce cauta aici așa că te rog să pleci. Eu și fiica mea avem multe de vorbit. a spus tata pe un ton rece
  Braden s-a mai uitat odată la mine intrebăor. Și deșii tot ce imi doream era să alerg în brațele sale și să plec de aici, i-am făcut semn din cap că e în regulă.
  A deschis ușa și apoi a închis-o în urma sa.