Capitolul 19

7.4K 414 13
                                    


    Camryn

       Marți, ritualul se repetă.
Hainele perfecte.
Casa perfectă.
Fica perfectă.
Familia perfectă.
Perfect...
Un cuvânt care a ajuns să îmi înconjoare lumea, să mi-o definească încă de când eram mică.
  Viața ta e atât de perfectă, Camryn!
Dacă o analizezi. Dacă o privești, viața mea chiar pare perfectă.
Nu?
Toată lumea își dorește să fie perfect.
Nu?
Eu sunt norocoasă că viața mea e perfectă.
Nu?

  Ben mă anunță că vrea să dea o petrecre surpriză pentru ziua Albei și mă întreabă dacă pot să o țin ocupată cat timp el aranjează totul.
  Așa că vineri, după ore, o scot pe Alba în oraș.
  Mergem la mall și o car după mine prin magazine.
  Văd că nu prea ii face plăcere să probeze haine și pantofi așa că mai mult probez eu și îi cer ei părea. Asta pare că îi place mai mult.
  La un moment dat, când ies din cabină văd că are mâinile pe o rochie:
-Ar trebui să o porbezi.
Ea spune că nu dar eu o bat la cap până când o probează. Ii stă superb. Ea e oricum superbă. Cu părul acela brunet întins. Mă gândesc la blondul meu clișei, spălacit:
-Ar trebui să o cumperi.
  Șovăie iar eu mă inroșesc. Imi vine să îmi dau o palmă peste cap.
  Știu că nu are o situație financiară atât de bună, așa ca să scap de momentul stânjenitor, ii iau rochia din mână și merg la casă.
  O plătesc în ciuda protestelor ei.
  În timp ce ieșim din magazin, primesc un mesaj de la Ben care îmi spune că e gata, ii zic că venim și noi.
  Alba pare cu adevărat surprinsă când vede că parchez în fața restaurantului unde ea lucrează.
  Îi spun că vreau să  iau ceva de mâncare.
  Când intrăm în restaurant se aprind lumile și lumea strigă:
-Surpriză!
Alba rămâne împietrită până când Ben vine spre ea cu un zâmbet mare pe față și o ia în brațe:
-La mulți ani, iubito!
  Il aud șoptinud-i. Când se despart din îmbrățișare ea are lacrimi în ochi dar zâmbește larg.
  Mă uit la Ben. Modul în care o privește...
   Mă uit la Alba. Modul în care îl privește...
   Asta trebuie fie iubirea. Îmi spun.
Zâmbesc. Mă bucur pentru Ben. Mă bucur pentru Alba.
  O îmbrățișez și eu și îi urez la mulți ani, apoi pe rând vin și ceilalți.
  Nu sunt mulți. Sunt un domn și o doamnă mai în vârstă. Cole. Încă un tip pe care nu îl cunosc. Ben și eu.
  Când doamna mai în vârstă, aduce un tort, toți începem să cântăm la mulți ani și nici nu observ când ușa restaurantului se deschide și intră el.
  Abea când mă întorc și îl văd, pentru o clipă, inima îmi stă în loc.
  Ochii mei se întâlnesc cu ai lui.
  Mă inroșesc.
  Merge spre Alba să o felicite apoi se retrage într-o parte lângă Cole și vorbește puțin cu el.
  Încerc să îmi găsesc altceva de lucru ca să nu mă mai tot holbez la el, dar ochii mi se tot îndreaptă spre direcția în care e el.
  Îi urmăresc mișcările.
  Mă uit la hainele sale negre. Care îl prin atât de bine.
  La părul ușor ciufulit și închis la culoare.
  Nu pot să îi văd ochii din poziția în care stă acum, dar știu că dacă i-aș putea vedea, m-aș afunda într-un abis întunecat.

Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I Where stories live. Discover now