Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 67

    

         1 an mai târziu

         Camryn

    Am descuiat ușa și am intrat în apartament.
   Mi-am dat jos pantofii și uniforma, lucrez ca și chelneriță la o cafenea din oraș trei zile pe săptămână între cursurile de la facultate.
  După ce am aflat că Mason lucrează la o firmă de docorări interior și am văzut câteva dintre lucrările lor mi-am dat seama că asta vreau să fac.
  În plus, mereu mi-a plăcut să asortez chestii și trebuie să apreciez faptul că mama m-a învățat să știu să decorez o casă cu mobilă de bun gust.
   Braden s-a angajat la un atelier nou imediat ce am ajuns în oraș și deja a început să aibă o multime de cereri datorită faptului că e atât de priceput în ceea ce face.
  Ben mi-a deschis acel cont unde mai am 90 000 de dolari, deci pe scurt, banii nu sunt o problemă.
   Merg la bucătărie și deschid unul dintre sertare. Îmi scot o pastilă pentru dureri de cap și o înghit cu apă.
   Urc la etaj și dau drumul la duș. Intru și las apa să îmi curgă pe corp.
   Sunt în duș de aproximativ cinci minute atunci când aud ușa de la intrare. Pașii pe hol iar apoi ușa băii se deschide.
  Imediat Braden intră cu mine sub duș. Își lipește trupul gol de al meu și mă infior.
  Îmi las capul pe spate și mi-l sprijin pe umărul său.
  Mă sărută pe gât iar eu închid ochii:
-Bună, iubito!
   Îmi îndepărtează șuvitele ude de pe claviculă ca să aibe mai mult acces la gâtul meu:
-Am văzut flaconul de pe blatul din bucătărie. Te simțiți bine?
-Da. E doar durerea asta de cap și amețeala din ultimele zile. Poate mă prinde o răceală.
   Braden mă întoarce spre el și când mă uit la fața lui, văd că pe gene are picuri de apă.
  Îmi trec un deget peste buzele sale și apoi îl sărut.
   Mă ridică în brațe iar eu îmi pun picioarele în jurul său.
  Mă lipește de perete și continuă să mă sărute în timp ce apa curge pe noi.

    ***

      Vineri după ce ies de la muncă mă duc direct acasă la Riley.
   Intru fără să mai bat la ușă, deja casa lor e precum ar fi casa mea.
  Mason apare de la etaj în timp ce își aranjează cravata. Îmi zâmbește:
-Hei, Camryn!
-Hei!
-Riley e sus!
  Dau din cap și urc la etaj. Riley e în camera lui Christine, unde pătuțul pentru bebeluși a fost înlocuit de un țarc potrivit pentru copiii de aproape doi ani.
-Dacă nu te grăbești, o să întârziați!
   Spun zâmbind și mă apropii de ei. Riley ii zâmbește lui Christine și pare că nu vrea să o lase din brațe:
-Știu, dar nu mă pot dezlipi de bombonica aceasta mică!
  Il bat pe umăr:
-Știu cum e, creează dependență. Dar o să fie tot aici când ai să te întorci.
  Riley dă din cap și mi-o dă pe Christine în brațe. Își aranjează cămașa și își ia sacoul de pe fotoliu:
-Uuu. Ce bine arăți!
   Ii fac cu ochiul iar el își lasă privirea în jos deșii zâmbește:
-E aniversarea noastră de cinci ani.
-Să vă distrați!
-O să fim acasă pe la 11!
   Flutur din mână:
-Nu vă grăbiți.
   Riley o mai pupă odată pe Christine pe frunte apoi aproape că aleargă pe hol pentru că Mason îl strigă exasperat de jos.
  Chicotesc și îmi îndrept toată atenția spre fetița din brațele mele:
-Ce vrei să facem, frumoaso?
   Ea își molfăie un degețel și se uită la mine cu ochii atenți.
   O pun pe jos și ne jucăm cu cluburile apoi o duc jos și îi dau ceva de mâncare.
   O scot în curte unde ea se joacă puțin pe iarbă în timp ce eu spăl niște vase.
   O aduc iar în casă și o pun pe jos:
-Vrei să ne jucăm cu păpușile? o intreb
  Ea își agită mânuțele în timp ce strigă:
-Usile'!
  Încă nu poate să spună toate cuvintele corecte. Mie îmi spune uneori Cam sau Lin pentru că îi e mai greu să pronunțe r. Iar lui Braden îi spun Baiden.
   Când ea pune o sticluță la gura unei păpuși ca să îi dea de mâncare, simt cum mi se întoarce stomacul.
  Duc o mână la gură și abea apuc să alerg până în baie și să deschid capacul toaletei înainte să dau afară.
   Stau acolo câteva clipe și în timp ce îmi dau cu apă pe față, Christine se târăște până în baie.
  Se agață de piciorul meu iar eu îi zâmbesc:
-E in regulă, scumpo.
   O ridic în brațe chiar dacă ea e prea mică să realizeze ce se întâmplă.
  Sper să nu fie o răceală ca să nu o îmbolnăvesc și pe ea.
   Braden apare și el cam peste o jumătate de oră:
-Vrei ceva de mâncare?
   El dă din cap și mergem în bucătărie. I-o pun pe Christine în brațe atât timp cât eu pun pe o farfurie ceva de mâncare și zâmbesc atunci când mă întorc și îl văd cum o ține pe ea pe un picior și se strâmbă ca ea să râdă.
   Mă apropii de masă, îl pup pe obraz și pun farfuria jos:
-Te place mult.
-E primul bebeluș pe care l-am ținut vreodată în brațe.
-Ei, te descurci bine.
-Așa pare? Pentru că prima dacă când Riley mi-a pus-o în brațe aproape am făcut stop cardiac de teamă să nu o scap sau să nu o țin greșit și din greșeală să o scap.
   Mi-am dat capul pe spate și am început să râd:
-E in regulă, iubitule. Poate par fragil, dar nu sunt chiar așa.
  O mângâi pe Christine pe obraz în timp ce a molfăie un morcovel din farfuria lui Braden.
-Sunt puternici.
    Să fii puternic nu inseamă să nu ai nicio frică.
  Nu există oameni neînfricați. E imposibil să nu te temi de nimic.
   Să fii puternic, înseamnă să poți recunoște că îți este frică atunci când vrei, dar să nu îi lași niciodată să îți vadă teama în ochi.