Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I

Capitolul 34

Camryn

    Înmormântarea lui Cole, a avut loc două zile mai târziu.
Alba era chiar în față și privea sicriul.
Am aflat cum a murit Cole.
S-a aruncat în fața unui glonț ca să o salveze pe ea.
Și-a dat viața lui ca ea să o poată trăi pe a ei.
Dacă aceea nu e iubire, atunci nu știu ce ar putea să însemne acel cuvânt.
O mână mă prinde de încheietură.
Braden se așează lângă mine.
Preotul ține o slujbă scurtă și apoi sunt spuse câteva cuvinte.
Mă gândesc din nou la băiatul blond cu ochi căprui. La zâmbetul său blând.
Ochii albaștrii ai fratelui meu îmi apar în minte.
Nu îmi aduc aminte înmormântarea lui Riley.
Eram destul de mică, dar chiar și așa, mama și tata nu m-au dus niciodată la mormântul său.
Nu mi-au dat niciodată șansa să îl jelesc.
Mi-am strâns mâinile în pumni când un val de furie mi-a invadat trupul.
Nu mi-au dat niciodată șansa să plâng după fratele meu.

***

Am plecat cu Braden de la cimitir. Nu a fost nevoie să îi spun că nu vreau să merg acasă, el a știut și m-a dus altundeva.
Am parcat la marginea unui camp. Ne-am dat jos din mașină. El a scos o pătură din spate și a intins-o pe iarbă. Ne-am așezat pe spate și am privit cerul:
-Deci, ce făceai în seara aceea la docuri? Concurezi?
-Nu. Dar obișnuiam să concurez pe vremuri.
-De ce ai renunțat?
Au trecut câteva clipe până când a răspuns:
-A fost un accident. Am fost atât de aproape să îmi pierd cel mai bun prieten în una dintre cursele acelea. Așa că am renunțat, pur și simplu.
-Dar îți plăcea?
-Ce să îmi placă?
-Să concurezi.
-Da. Îmi plăcea.
Vocea i-a devenit nostalgică:
-Îmi plăcea adrenalina pe care o simțeam. Libertatea pe care ți-o oferă condusul...în plus, era un mod ușor de a câștiga bani.
Tace o clipă apoi adugă:
-Am început să concurez pe când aveam 14 ani. Primii doi ani au fost mai mult o joacă, dar apoi am început să îmi imbunatațesc tehnica și la 16 ani am avut prima mea cursă pariată cu o sumă măricică. 1000 de dolari. Trebuia să câștig neapărat. Altfel eram mort.
-De ce?
A zâmbit:
-Nu aveam 1000 de dolari.
Am zambit și eu:
-Și ai câștigat?
-Dap. Și de atunci nu am mai pierdut nici o cursă.
Mă rostogolesc și mă pun cu brațele pe pieptul său ca să îl privesc în ochi:
-Câți ani ai?
-21.
Întind o mână și îi mângâi obrazul aspru din cauză că nu s-a mai ras de vreo câteva zile.
Oftez și îmi las capul pe pieptul său.
El mă înconjoară cu brațul și se joacă cu mâna în părul meu.
Eu îi ascult bătăile inimii și închid ochii.