Capitolul 18

8.4K 502 20
                                    

          Braden

       O las pe ea să iasă prima din parcare, apoi conduc o vreme în urma ei.
  Conduce bine, de fapt cred că conduce mult mai bine decât pare. Mica demonstrație din seara trecută mi-a arătat asta.
  Poate că prințesa nu e atât de fragilă precum pare.
Deșii aspectul ei îngrijit și ochii aceia mari albaștrii și inocenți te pot induce în eroare.
  Te pot face să te pierzi în ei.
  M-aș putea pierde în ei.
  M-am pierdut în ei.
  Oftez. Seara trecută am fost pe punctul de a o săruta.
  Camryn semnalizează la stânga.
  Eu semnalizeaz la dreapta.
  Drumurile noastre se despart.
  Până și direcțile în care o luăm îmi demonstrează cât suntem de diferiți.
  E ca și cum în fața mea ar fi un semn mare scris cu roșu.
  Stai departe, dobitocule!
  Trebuie să stau deoparte.
  Vreau să stau?
  Nu știu.
  Oftez frustrat. Are vreo importanță ceea ce vreau.
  Am venit cu un scop aici. Am nevoie de bani și apoi să mă car cât de repede pot.
  Dar asta nu schimbă faptul că îmi tot apare în minte.
  Mă gândesc cum i-am simțit trupul în brațele mele atunci când a ieșit pe geam.
  Îmi amintesc cât de goale mi-am simțiți mâinile fără căldura corpului său...
  Încep cumva să înnebunesc?
  Nu m-am gândit niciodată atât de mult la o femeie. La o femeie cu care nu am făcut nimic. Pe care nici măcar nu am sărutat-o.
   Pe care nici nu o să o sărut niciodată.
  Inspir adânc și îmi trec o mână prin păr.
  Intru în mini apartamentul meu. Imi dau jos geaca și pantofii.
  Imi scot tricoul și mă întind pe salteaua de pe jos.
  Mă uit la tavan. E de un galben spălacit. Cu mucegai și pânze de păianjen.
În minte imi vine tavanul îngrijit de culoarea lunii din camera lui Camryn.
  Podeaua ei era mai confortabilă decât salteaua asta nenorocită.
De ce mă gândesc din nou la ea?
  Scutur din cap și încerc să adorm, dar tot mai văd odată ochii aceia albaștrii înainte să pătrund în lumea viselor.

    

Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I Where stories live. Discover now