Capitolul 5

9.4K 541 0
                                    

Camryn

        Sâmbătă seara părinții lui Sam sunt plecați din oraș așa că dă o petrecre acasă la el.
  Julia trece pe la mine înainte de petrecere ca să ne pregătim.
  Ea e îmbrăcată cu o rochie neagră, decupată în talie, cu pantofi înalți, părul desfăcut și un machiaj strident. Iar eu, am ales o rochiță mov închis, cu pantofi albi și părul l-am prins în coadă.
  Am mers cu mașina mea, astfel am mereu o scuză ca să nu beau.
  Când ajungem, casa lui Sam e deja plină.
  E întrega echipă de fotbal și majoretele plus alți copiii din școală.
  Julia aleargă în brațele lui Nate care stă pe canapeaua din sufragerie.
  Canapeaua e plină și aproape că văd satisfacție în ochii Juliei când își dă seama că o să fiu nevoită să mă așez altudeva iar ea o să beneficieze de întrega atenție:
-Camryn!
  Imi ridic ochii spre direcția din care mi-am auzit numele.
-Vino! Stai aici!
  Ben Shaw imi face cu mâna spre poala lui. Zâmbesc subtil și mă apropii de el.
  Mă pun pe picioarele lui și el imi pune o mână pe talie.
Nu mă uit în direcția Juliei deșii știu că dacă m-aș uita aș vedea cum fierbe de invidie.
 
   ***

    Ajung acasă la miezul nopții. Casa e in beznă în afară de biroul tatei. Probabil că lucrează. Urc în camera mea în cea mai posibilă liniște.
  Mă demachez apoi îmi iau laptopul și aleg un film. Pe la jumătate adorm.

  Duminică, luăm micul dejun în familie. Tata e cu ochii in telefon, mama unge o felie de pâine cu unt, pe care știu că nu o să o mânânce iar eu imi învârt cerealele în farfurie.
-E frumos afară. Ce ați zice să ieșim undeva?
  Întreabă mama. Mă uit la ea. Tata se uită la ea. Eu mă uit la tata. Dar înainte să răspundă, ii sună telefonul:
-Alo?Da! Nu, nu sunt ocupat! Desigur, pot să vorbesc!
  Tata se ridică de la masă și spune în șoaptă spre mama:
-Terminați de mâncat fără mine! Am treabă!
  Mama afișează un zâmbet convingător și dă din cap. Tata pleacă în biroul său și știu că oricât ar avea de lucru, oricât ar vorbi la telefon, și dacă e doar pentru cinci minute, propunerea mamei a fost deja uitată.

   ***

     Marți, la ora de sport, după niște exerciții de încălzire a mușchilor, profesoara ne pune să alergăm.
  Julia și cu mine, am făcut parte din echipa de atletism doi ani și mereu a existat între noi concurență.
  La a treia tură, ne întrecem pentru primul loc.
  Inspir. Expir. Mai avem câțiva metrii...dar ochii mei o văd cum cade. Mă opresc din instinct și alerg spre ea.
  Julia câștigă competiția iar Alba Robinson a leșinat în fața mea.
-Alba!
  Mă las în genunchi și o lovesc peste obraji. Intr-o clipă, Ben Shaw e lângă mine. Se uită speriat la fata căzută:
-Alba!
   Profesoara ajunge chiar în clipa în care Alba deschide ochii. Se uită confuză la noi. Dar eu mă uit la Ben. Nu pot să descriu în cuvinte, ușurarea care îi traversează fața.
  O ridică pe Alba în brațe și o duce la cabinetul medical.
  Restul orei de sport, e suspendată.

     ***

      Imediat ce ajung acasă, observ că mașina mamei e aici. Intru în casă și mama apare în hol:
-Cina o să fie gata peste o oră! Ah, și Camryn?
-Da?
-Să nu uiți de strângerea de fonduri la care participăm sâmbătă.
  Dau din cap:
-Nu o să uit.
  Ea dă din cap și dispare în bucătărie iar eu urc la mine în cameră.

 

Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I Where stories live. Discover now